• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Sferele

Se insera. Stam singur pe dealul meu natal.
S-a auzit in preajma un fosnet stins de sal...

Eram in largul lumii ca un atom pierdut.
Cand ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!

Tacuse universul ca la un semn. Curand
Se auzeau in preajma doar ierbile crescand...

Taceam. Apoi si firul de iarba asculta,
in sfere departate cum canta cineva,

Asa de stins, cum noaptea pe lacul tropical
S-aude raza lunii cand a lovit un val...

Se auzea vibrarea unei tipsii subtiri...
Sunau asa in spatii planetele-n rotiri?

Se auzea suspinul cuiva, adanc, in cer?
Demult pierise-n haos planeta-juvaer...

Cum ascultam, adanca uimire ne-a cuprins:
Se auzea ecoul planetei ce s-a stins!

Demult s-a ros planeta in pulbere picand:
ii ramasese sfera ecoului, vibrand!

Se auzea suspinul unei tipsii subtiri.
Vibra, vibra ecoul fanntasticei rotiri...

Demult isi implinise planeta orbul tel:
Vibra numai ecoul rotund ca un inel...

De-atunci s-au tors fuioare de borangic pe rau.
Trecut-a carul vremii cu lacrimi si cu grau,

Si cand mai urc adese pe dealul meu natal,
Astept sa simt in preajma un fosnet stins de sal,

Si ca odinioara, supus unei porunci,
Tot cerul sa se umpla de astre, ca atunci.

Din volumul "Poezii", 1964

(sursa: www.isanos.ro)




Sferele


Aceasta pagina a fost accesata de 671 ori.