Mai denainte pănă a nu întra Dachia supt
stpânirea romanilor, adică pănă la împărățiia lui
Ulpie Traian, în câte țări sau provinții să să fie
fost împărțit Dachia foarte greu iaste a să
desluși; căci precum de hotarăle peste tot, așé
olaturile carile într-acéle hotară să să fie

cuprins, nici un scrietoriu de cei vechi, pre carii
noi a-i citi ni s-au tâmplat, aiave nu scriu, că
precum în Capul trecut am însămnat, când
Ghețiia era mai de obște și de mai lat nume
decât Dachia, atuncea să véde că nu numai
pănă la Nistru și pănă la Buh spre Răzsărit, nici
pănă la Tisa numai și pănă la Axiachis spre
Apus și spre Miadzănoapte, nici numai cu
malurile Dunării spre Amiadzidzi să hotărâia, ce
încă și peste Nistru pănă la Meotis (aceasta-i
balta Azacului) și peste Dunăre pănă la Illiriia;
iară peste Tisa, pre Dunăre în sus pănă la
Buda, s-au fost întindzind; pentru acéia și mai
multe țări au fost cuprindzind, precum în céle
vechi gheografii videm pusă Ghetiia peste
Dunăre pănă în Munții Cénghii agiungând și pre
îmbe malurile Dunării stând.
   Așijderea gheografii carii au dat loc Ghetiii și
Dachiii peste Dunăre, precum mai sus am
arătat, pănă la Sardiia (carea supt împărățiia
Țarigradului Sofiia, iară supt crăiia bulgărească
Triadița mai pre urmă s-au chemat), iară carii
spre Buda au mai lungit-o din cei vechi a afla n-
am putut, fără numai pe unul din cei mai noi,
anume Sambuție, carile, Buda, dzice, carea mai
pre urmă au fost țara iazighilor, mai denainte au
fost a celor vechi dachi slobodzie.
Pentru acéia și țara acéia, adică de la Tisa

pănă la Buda la scriitorii cei mai proaspeți a
grecilor, Pano-Dachiia, adecă Dachiia de Sus,
să află; ori cum ar fi, precum în toată Dachiia
multe țări să să fie cuprins, cuvântul carile
Dionisie dzice:Δακών τ̉’άσπετος άια a dachilor
nemăsurat pământ, aiave arată; cu care cuvânt,
precum a noastră părére iaste, Dionisie toate
țărâle a tuturor neamurilor ghetești (din carii și
dachii să să fie tras, Iustin istoricul, luând din
Trogos, mărturiséște) va să cuprindză. Și mai
vârtos acesta așé precum dzicem trebuie a să
înțălége, căci scriitorii greci, carii mai denainte
de vremile lui Traian au scris, pre gheti și pre
dachi, uneori deosăbiți, iară alteori tot de unii și
tot un neam să fie fost pomenesc, precum puțin
mai gios mai ales să va videa.
    Așijderea veri ghetii ar fi, veri dachii, carii cu
multe vremi mai denainte de Avgust Chesar
peste Dunăre amândoaă Mesiile să fie ținut, nu
numai cea de obște a romanilor istorie, ce încă
și Ovidie poet>ic<ul mărturiséște, a căruia
cuvinte în Capul ce urmadză după acesta le vei
citi.
  Într-acesta dară tract a tot trupului Dachiii
multe năroade la istorici să pomenesc lăcuitori,
așé în multe țări, să să fie fost: despărțit putem
socoti; însă noi pre céle mai mici țări carele ca
niște ținuturi le socotim a Dachiii, cu condeiul

trecând, lăsăm să cerce cititoriul nostru la
Bonfin, carile toate năroadele în Dachia de
demult lăcuitoare, pre anume le dzice precum
au fost, thravrichii, chistovochii și supt aceștia
predanisăi, rastaschénii cavcorénii, potulasanii,
saldénii, craghizii, vieffii, iazighii, ghepidii și
altele multe, de carile caută la pomenitul
scriitoriu, Decada 1, Cap. 1.
   Iară céle mai sus numite și mai late țări ale
Dachiii din pomeniții scriitori să văd să fie fost
țara de la Meotis pănă în Nipru, carea acmu să
scrie tătărâmea mică, pre dinafara Crâmului;
țara bastarnilor, carea au fost din Nipru și peste
Nistru pănă în Prut, a căriia parte și Basarabiia
iaste, carea acmu cu nume tătăresc să chiamă
Bugiac, adecă unghiu; căci din Prut pănă în
Nistru, unde de la Cetatea Albă în Marea
Neagră dă, să trage mult înainte pământul și
făcând unghiu ascuțit, așé unghiu au numit-o.
  Despre uscat mai înlontru au fost țara între
Buh și între Nistru, pre care loc stă acmu
Ocraina sau Podoliia leșască. Din Buh pănă
peste Nistru și pre la obârșiile Prutului pănă în
munții Carpatici au fost țara carea acmu
cuprinde cu o parte de Rusiia toată Pocutiia.
  Așé despre Apus au fost având țara carea
acmu îi dzicem Ardealul; iară din Nistru pănă în
Munții Carpatici și pănă la Poarta de Fier au fost

cuprindzind țările amânduror Vlahiilor, iară de la
Poarta de Fier pănă în Tisa au fost țara unde
acmu iaste olatul Temișvarului, iară din Tisa
pănă la Buda au fost țara carea mai pre urmă au
stătut o parte de țara ungurească cea mare.
     Așijdere peste Dunăre despre Amiadzădzi
au fost luând în sine amândoaă țărâle Misiii,
carile acmu cu nume turcesc să chiamă
Dobrugea și Deliorman, cu o parte de țara
sirbască, trecând și peste munții Emului pănă la
Illiriia.
   Iară ales pentru năroadele carile încă și mai
denainte de vinirea dachilor au fost lăcuind în
Dachia, din cea véche a Dachiii gheografie și
de la Iohan Bon, în Gloverie, cartea 1, De
Dachiia, cunoaștem așé să fie fost despărțite:
de la apa Oltului în sus spre Dunăre și între
munții spre țara ungurească să fie lăcuit
prindavizii, alvochénii, saldénii, tirvinghii, vurii și
chinghii.
    De la Olt spre Prut au trăit piefighii, coténii,
taifalii (de acești taifali, după cum Irodot de
dânșii pomenéște, aflăm să fie lăcuit de la
Dunăre în sus pe apa Ierasus, adică Prutul,
tocma pe unde iaste acmu Fălciiul, Lăpușna și
Orheiul, carea niam dzice să fie fost cu multul
mai vrăjmaș și mai viteaz decât altele).

Așijderea au mai fost cachinii și chistovochii,
carii era între Nistru spre Buh. Iară în Ardial să
fie ținut cacoianii, vuridénii, fievii, ratachénii și
tavrischii. Pe acéste niamuri pe pământul
Dachiii lăcuitori mai pre urmă viind ghetii și
gonindu-i s-au aședzat ei pre locurile lor. Iară
de la Prut pănă în Nistru au fost lăcuitori
tiraghetii, adecă ghetii nistréni, și apirii și mai
gios, spre marginea Mării Négre, vastarnii, pre
unde iaste acmu Bugiacul, care țară s-au
chemat și Bassarabia. Iară de la Nistru și pănă
în Buh au fost stăpânind carpianii, callipidii,
istrachiii, axiachii și iazighidii, carii s-au fost
poreclind eniocaldii.
   Acéstea dară au fost toate țărâle și năroadele
carele au stătut pre locurile Dachiii și mai
denainte și după ce au cădzut ea supt
stăpânirea romanilor.
   Iară după ce cu vitejiia lui Ulpie Traian fură
dachii biruiți și de prin toate locurile acéstea
izgoniți (precum înainte pre larg să va arăta),
romanii mai strâmptând hotarăle ei, toată
Dachiia în trei țări au despărțit-o și de ciia numai
pre acéstea cu numele Dachiii numind, pre
altele cu numele sale céle mai vechi să să
numească li-au lăsat; cum dară să să fie chemat
acéle țări, carele de supt numele Dachiii li-au
scos romanii, caută înainte că le vii afla. Iară

acéle trii părți cu deosăbite nume, de pe
pusătura locului de iznoavă li-au numit, adecă
măluroasă, muntoasă și din mijloc.
   Deci cea măluroasă (precum Ortelie în cea
veche a Dachiii gheografie arăta) au fost
începând din Tisa și s-au fost trăgând pe lângă
malul Dunării (de pre carii și numele au luat)
pănă unde dă apa Oltului în Dunăre; care loc
cuprinde acmu olatul Timișvarului cu mai
giumătate de Țara Muntenească; în scurt atâta
țară cuprindea Dachiia măluroasă cât, la anul
trecut, la pacea între nemți și între turci la
Pazaroviț făcută, au luat chesariul de la sultanul
turcesc.[5] Iară de céia patre peste Tisa, între
Dunăre și între Tisa, stă năroadele iazighii (carii
și metanastii să chiamă) și carpodachii. Iară cea
muntoasă a Dachiii parte au fost purcegând la
apa Oltului între munții (carii la cești mai
proaspeți grecești istorici să chiamă brasovénii)
și între Dunăre pănă peste Prut și pănă la
Nistru, adică alaltă parte a Țării Muntenești,
împreună cu toată Moldova și cu Bassarabiia în
sine luând. Iară cea din mijloc (carea mai
denainte s-au fost chemând Ghepidia) Dachie
iaste țara Ardialului, pre carea pentru acéia au
numit-o Mediterranea, adecă din mijlocul
pământului, căci depărtată de Dunăre fiind, cu
Munții Carpatici ca cu o coroană sau cu un brâu
să încinge.

   Așé dară din céa veche a Dachiii hotărâre
(precât adecă romanii la împărățiia sa o au
adaos) curat să înțelége să fie cuprins atâta loc
cât astădzi ține olatul Temișvarului din toată
țara unguriască cu Ardialul și Țara
Muntenească și Moldova împreună cu Bugiacul.
Și cu atâta pentru țărâle céle vechi a Dachiii,
precât propozitului nostru destul a fi socotind,
mai mult nu vom lungi. Iară cititoriul, de va vrea
încă a să mai îndestuli, cérce la Iornand, la
Gloverie, la Bonfin și Ortelie, carii foarte cu de-
adins pentru Dachia, pentru țărâle și pentru
năroadele ei céle vechi, au scris.