Autori > Mateiu Caragiale
Calugarita
In sfanta manastire de-ai mei parinti zidita,
Muncindu-mi fara mila sarmanul trup uscat,
Acoperit de zdrente, de ani impovarat,
Indur sub bolti de jale o soarta urgisita.
Frumoasa-am fost odata, senina, fericita,
A tarii mandra Doamna - dar lumea m-a uitat -
Si-adesea amintindu-mi de visul spulberat
Crunt inima-mi zvacneste si sangera ranita.
Caci viata mea in lacrimi si-a oglindit izvodul
De cand cu oastea-i, falnic, ursitul meu, Voievodul
Purces-a sa infrunte paganele urdii;
Din sea il prabusira hangerele haine -
De-atunci cad in ruina marete curti pustii
Si eu imi rog sfarsitul, dar moartea nu mai vine.
(1904)
Calugarita
Aceasta pagina a fost accesata de 730 ori.