Autori > Mateiu Caragiale
Curtile vechi
De veacuri, parasite pe-ascunsele coline,
Zac curti pustii... Acolo tacerea stapaneste
Si-n verde manta muschiul cuprinde si-nveleste
Surpata zidarie si frantele tulpine;
Si-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine,
Salbatacita vita pe stalpi se-ncolaceste,
Cu iedera cea neagra ce-n streasini impleteste
O lucie cununa uitatelor ruine.
Adanc ca de o vraja par ele adormite,
Pe iaz viseaza-ostrovul de salcii despletite;
Nu tremura o frunza, nu misca fir de iarba,
Si-n tainuita cula, tintind priviri viclene,
Zambesc catre domnite boieri cu lunga barba,
Purtand pe nalta cuca surguci cu mandre pene.
(1904)
Curtile vechi
Aceasta pagina a fost accesata de 723 ori.