Autori > Mateiu Caragiale
Dregatorul
Smerit sta, dar privirea-i draceasca, atintita,
Traieste chiar pe panza ce-l poarta-ntruchipat,
Iar grijile si truda adanc ii au brazdat
De cute fata stinsa, firava, ofilita.
Cu duhul sau cel ager, cu mintea-i iscusita
El multe uneltit-a si cate-a si-ndurat,
Ca-ncet, treptat, s-ajunga, slavit si tamaiat,
Sa tie tara-ntreaga sub gheara-i rastignita.
De jale si de groaza cumplit semanator,
Atotputernicia-i de mare dregator,
incununat de faima fu fara tarmurire,
Asa ca astazi lumea se-ntreaba in zadar
Ce patima ascunsa sau ce dezamagire
Se-oglinda peste veacuri in zambetu-i amar?
(1913)
Dregatorul
Aceasta pagina a fost accesata de 723 ori.