Autori > Mateiu Caragiale
Gradinile amagirii
Gradinile amagirii te-asteapta-acolo unde
Apusa tinerete s-a ofilit de dor,
Si apa ce-atipeste, in luciu-i ranjitor,
Visarile-ti oglinda si-ncheaga-ale ei unde.
Si cand ursuza luna in tulburi nori s-ascunde
Si mut, vazduhul vested tresalta-n lung fior,
Va rasari iar umbra cu chip inselator
Cu ochi a caror taina tu n-ai stiut patrunde.
Dar, in zadar vei cere viclenei naluciri
Sa-ti mai invie-o clipa a stinsei fericiri,
Ca va pieri, zambindu-ti, cu degetul la gura,
Si singur iar vei plange in searbedele zori,
Amara soarta care te-a prigonit cu ura,
Incununandu-ti fruntea cu mohorate flori.
(1913)
Gradinile amagirii
Aceasta pagina a fost accesata de 805 ori.