Autori > Mateiu Caragiale
La Arges
Desprins din stema parca, spre departari senine,
Un corb batran si-ntinde puternic negrul zbor,
si-n linistea adanca, din cand in cand usor,
Din ulmi cad frunze moarte rotind in clipe line.
Dar, ca odinioara, de ce azi nu mai vine
Domnita sa priveasca, din 'naltul foisor,
Cum soarele-asfinteste, impurpurand de dor
Zavoaiele umbroase de-o trista vraja pline,
Cand se oglinda-n ape murindele vapai,
si bland vazduhul cerne cenusa peste vai -
De ce nu mai rasare zambind in faptul serii?
- Nu, caci de mult ea doarme in ruinatul schit
De taina-imbalsamata si florile uitarii
ii troienescc posace mormantul parasit.
(1912)
La Arges
Aceasta pagina a fost accesata de 762 ori.