Autori > Mateiu Caragiale
Marturisire
Sufletu-mi e-o mare moarta oglindind un cer de jale,
Arse stanci o-nchid in groaza sterpelor pustietati,
Pe ea boarea nu adie, vesnic dorm undele-i pale,
Ea in negru-i fund ascunde inecate vechi cetati.
Sufletu-mi e-un turn de piatra care cade in ruina,
Iedera si muschiul verde zidurile-i napadesc,
Straja a singuratatii trist vegheaza pe colina,
Si in juru-i, seara, tainic, liliecii falfaiesc.
Sufletu-mi e-o floare rara ce muiata pare-n sange,
Spulberata-i fu mireasma de-al restristii aprig vant,
E-o cantare-ndepartata ce visari apuse plange,
E o candela uitata ce se stinge pe un mormant.
(1913)
Marturisire
Aceasta pagina a fost accesata de 799 ori.