Autori > Mateiu Caragiale
Trantorul
In trandava-aromeala sta tolanit greceste
Urmasul lor. Urat e, bondoc, sasiu, peltic.
El antereu alb poarta, metanii si islic.
In puf, in blani si-n saluri se-ngrasa si dospeste.
Si gura-i stramba numai mascari bolboroseste.
E putred, desi tanar: sarmanu-a fost de mic
Crescut pe maini straine. El joaca din buric,
Injura, se razgaie si rade-apoi prosteste.
Il leagana maneaua, e vesnic beat de vutca,
Sa-ncalece i-e frica, pe brate-l duc la butca;
Dar, el, ce os de domn e si vita de-mparat,
Ades, far' sa-si dea seama, isi mangaie hangerul,
Si cand in fata mortii odata s-a aflat,
In trantorul becisnic s-a desteptat boierul.
(1910)
Trantorul
Aceasta pagina a fost accesata de 847 ori.