Autori > Otilia Cazimir
Interior
Ramai!...
Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintai
- Tu stii ca, daca pleci, mi-e frica.
As vrea sa-mi spuie cineva pe nume
Ma simt asa de singura si mica
De parca numai noi am fi pe lume.
Prin geamul aburit si transparent,
Se uita-afara florile din glastre
Cu gatu-ntins spre soarele absent.
Se-ntuneca. Si focul prin unghere
Invalmaseste palpairi albastre
Cu umbre nestatornice si moi.
- Asculta oare ce s-aude?...
- Cu haina rupta, plina de noroi,
Cu plete ude,
Se uita Toamna in odaie
Si bate-n geam cu degete de ploaie.
I-e frig. Si a simtit de-afara,
Ca-n suflete-am pastrat un colt de vara
Oglinda a cuprins odaia toata
In apa-i plumburie si-nghetata.
- Ramai!...
Afara ninge cu petale
De micsunele artificiale,
Si nu mai trece nimenea pe strada
Din mana mea intinsa las sa cada
Risipa alba-a gandurilor tale.
Si ne-om privi, can tu vei fi tacut,
Surprinsi ca inca ne iubim ca la-nceput.
Interior
Aceasta pagina a fost accesata de 722 ori.