Autori > Otilia Cazimir
Iulie
De dupa dealuri arse si trudite,
inalta creste albe nori de plumb.
S-aduna-n iarba umbre incalcite
si, aspru, geme vantul prin porumb.
Campia de paragina si scrum
intinde brate lungi de colb in drum,
Apoi isi strange sufletu-n paduri,
Cascand in rapi dogoritoare guri...
Dar norii sterpi coboara-n departare,
si-abia vibreaza dincolo de zare
Un tunet lung, cu prabusiri de stanca...
Iar soarele s-arata alb si mat,
si-ntaia raza de lumina pare
Un fulger mort, ce rataceste inca
Pe campul prafuit si resemnat.
Iulie
Aceasta pagina a fost accesata de 716 ori.