Autori > Alexandru Davila
Vlaicu Voda - Actul 1 - Scena 02
Actul I
Scena II
Pala ascuns, Mircea, Anca, îmbrăţişaţi, venind din stângă, urmaţi de Sanda.
Anca
Prea ne depărtăm de curte, azi... Ce crâng întunecat.
Parcă nici un om pe-aicea de cu veacuri n-a călcat.
Un covor de muşchi se-ntinde sub picioare. Simţi?
Ai crede
Că tărâmul ăsta rece raza soarelui nu-l vede...
Mi-e răcoare.
Mircea
Stă-mi aproape, mai aproape, draga mea,
Inima-mi să te-nfăşoare cu iubirea ce e-n ea.
Cât de dulce mi-eşti când tremuri şi te strângi de mine, când
Ţi se mlădie de pieptu-mi trupuşorul tău plăpând.
Anco, mâna ta mă arde, deşi-i rece... De ce oare?
N-o lua, nu: ci pe buze, şi, deschisă ca o floare,
Pune-mi-o; tu, să mă farmeci cu parfumul ei, şi, eu,
C-un sărut pe veci într-însa, să-mi aştern tot dorul meu.
Apoi, tu, să-l pui la sânu-ţi inima să ţi-o pătrunză.
Adă mâna, ad-o.
Anca
Du-mă mai la lună. - Ce de frunză!
Însă nici o vietate. Uite, singură să fiu,
Mi se pare că, de frică, aş muri-n aşa pustiu.
Dar cu tine mi-e pustiul plin de farmec, nu mi-e teamă
De nimica şi de nimeni...
Mircea
Adă mâna.
Anca
Că te cheamă
Mircea Basarab, că-n tine e mai cald şi mai vioi,
Decât în toţi Basarabii, sângele ce curge-n noi.
Mircea
Fie. Dar la ce mi-s bune sânge, neam, străbuni şi nume?
Nu. Iubirea ta mi-e totul. Anca mea, pe-această lume.
Uite, astăzi chiar, Boierii, cu moş Costea-n capul lor,
Vreau să tină, nu ştiu unde, o-ntrunire, un sobor,
Ca să facă, nu ştiu care, vitejie boierească.
Meargă ei. La ce mi-e slava? Anca mea să mă iubească!
Şi de mi s-ar da domnia - dac-aceasta s-ar putea! -
Eu m-aş lepăda de dânsa ca să fiu cu Anca mea.
Anca
Dacă s-ar putea? Ce vorbă?... Dacă s-ar putea?
Cum oare?
Strămoşeasca noastră casă nu e casă domnitoare?
Mircea
(nestăpânindu-şi ciuda, lămureşte)
Eu, nepot mezin, domnia n-o s-o am... Dar am ce dai,
Ce nu poate da coroana cu tot mândrul său alai,
Am iubirea ta, iubirea! Adă mâna.
Anca
Stai... îndată...
Dar, în lipsă de domnie, poţi ajunge ban...
Mircea
Vreodată...
Adă mâna ta.
Anca
Şi banul e cât un voivod.
Mircea
Nu ştiu.
Vino să şedem alături, ca la sânu-mi să te ţiu.
Anca
(mergând spre un buştean, la dreapta)
Ba, nu este tot atâta, căci pe ban îl stăpâneşte
Vodă, pe când peste vodă numai Dumnezeu domneşte.
Mircea
(aşezându-se pe buştean, cu Anca)
Eu sunt dar cât e şi vodă de stăpân în tronul său,
Căci domnit îs doar de tine şi te am de Dumnezeu.
Anca
Oh! prea mult!
Mircea
Nu, nu! Sunt robul lănţuit de-a ta voinţă,
Bunul plac al tău în viaţă fi-va singura-mi credinţă.
Precum chipul tău icoana către care-oi închina
Orice rugă pân'ce ceasul adormirii va suna,
Anca
Mirele meu!
Mircea
Vai! nu încă! Nu, nu-ţi sunt pe faţă mire!
Ce va zice doamna Clara de gingaşa-ne iubire?
Când de mine pomeneşte, spune că nu-s încă bun
Nici de cuşma bărbătească, nici de numele străbun.
Şi de ce? Că fug de curte, că-n ogoi mă joc de-a hoina
Şi că-n loc de liturghie pui să mi se cânte doina.
Ei! şi-apoi? Dar în războaie, la Vidin, la Făgăraş,
Când era mai cruntă lupta, fost-am coadă sau fruntaş?
Anca
Ba erai în fruntea oastei. Flamura basarabească
Tu, se zice, c-ai înfipt-o-n Alba Iulia crăiască.
Mircea
Da! Şi unchiul meu, pe-atuncea, mă iubea, pe când acum
E pornit asupră-mi, Anco, mă-ndoiesc de vodă.
Anca
Cum?
Mircea
Cine ştie ce nădejde pune el pe alba-ţi frunte?
Pentru ce-nfrăţire nouă mâna ta i-ar fi o punte?
Ce menire îţi vor ţie, inimă care iubeşti,
Îmbinările sucite ale râvnelor domneşti?
Dar-ar vrea să te mărite cu-altul!...
Anca
Năluciri nebune.
Şi, de-altminteri, tu ştii bine că nicicând nu m-aş supune
Mircea
Te-ai împotrivi?
Anca
Oh! Mirceo, te-ndoieşti!
Mircea
Iertare-ţi cer!
M-aş putea-ndoi, vreodată, de luceafărul din cer!
De-adierile pădurii, de blândeţea lunii line,
Şi de soare, şi de ziuă, şi de noapte... nu de tine!
Adă mâna ta.
(Anca i-o dă, ei o sărută lung. O tăcere.)
Anca
Ascultă. Frate-meu, oricum, e bun.
El nu vrea nefericirea soră-si. Ce zici? Să-i spun
Tot. Da?
Mircea
(cu obrazui în mâna ei)
Da.
Anca
O să priceapă că nu-i vorba de-o iubire
Trecătoare, ci adâncă. Că nu-ncape-mpotrivire.
Da?
Mircea
(ca mai sus)
Da.
Anca
La-nceput va zice nu; dar îl voi dezmierda
Dulce, dulce, de va zice mai la urmă şi el da.
Da?
Mircea
(aidoma)
Da.
Anca
Şi la urma urmei vei vedea că şi coroana
Poate da iubirea, dănsa care-ţi va fi dat pe Ana.
Da?
Mircea
(tot aşa)
Da.
Anca
Mirceo, dar mai spune câte-o vorbă?
Mircea
Cum să spun?
Mi-ai pus mâna peste gură că să tac... şi mă supun.
Anca
Dragul meu!
(Se aruncă la sânul lui. Amândoi rămân îmbrăţişaţi, ca în extaz.)
Vlaicu Voda - Actul 1 - Scena 01
Vlaicu Voda - Actul 1 - Scena 02
Vlaicu Voda - Actul 1 - Scena 03
Vlaicu Voda - Actul 1 - Scena 04
Vlaicu Voda - Actul 1 - Scena 05
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 01
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 02
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 03
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 04
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 05
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 06
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 07
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 08
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 09
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 01
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 02
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 03
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 04
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 05
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 06
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 07
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 01
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 02
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 03
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 04
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 05
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 06
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 07
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 01
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 02
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 03
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 04
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 05
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 06
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 07
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 08
Vlaicu Voda - Mama
Vlaicu Voda - Precuvantare
Aceasta pagina a fost accesata de 640 ori.