Un om beţiv odată se ispoveduia, Iară duhovnicul aşa îl sfătuia: - Aproapele tău să-l iubeşti, Şi pe vrăjmaş să nu urăşti! De vin cu totul să te laşi Că-ţi este cel mai rău şi ne-mpăcat pizmaş - O contrazicere ce nu-i de înţeles, - Răspunse beţivaşul: Mai înainte, cum? iar singur îmi ziceşi Să nu-mi urăsc vrăjmaşul Şi iată prin urmare, Că la aceasta eu nu-ţi pot da ascultare.