Un om beţiv odată i se spoveduia, Iară duhovnicul aşa îl sfătuia: - Aproapele tău să-l iubeşti, Şi pe vrăjmaş să nu-l urăşti! De vin cu totul să te laşi Că-ţi este cel mai mare rău şi ne-mpăcat pizmaş - O contrazicere ce nu-i de înţeles.- Răspunse beţivaşul: Mai înainte, cum? iar singur îmi ziseşi Să nu-mi urăsc vrăjmaşul Şi iată prin urmare, Că la aceasta eu nu-ţi pot da ascultare.