Autori > Elena Farago
Din scrisoarea unei batrane
O, lasa-ti obiceiul de-a rascoli in scrum
Prilejuri de durere in biata cale-a vietii, -
Ci scalda-ti ochii limpezi in roua diminetii,
si nu-ntreba tarana de urmele din drum...
E vitrega tarana si sfatul ei avan, -
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plans pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vietii, la toti, si dor si jale
si drumul fiecarui e rabojit pe-un plan,
in care-s insemnate, cu ape si poteci,
si dragostea si ura si mila si pacatul,
Pan-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
si mutul semn al crucii din linistea de veci...
O, sunt, de buna seama, si lacrimi in noroi,
Caci lacrima ni-i birul cel mai de seama-al vietii, -
si jalea si amarul vor fi de veci drumetii
Cei nelipsiti, din calea oricarui dintre noi...
De-aceea vezi tu uita cat poti cu ochi senini, -
Ca-i mare mangaierea in biata cale-a vietii
Sa poti vedea si-n pacla si-n roua diminetii,
Un rost, in fata carui nu poti sa nu te-nchini.
Din scrisoarea unei batrane
Aceasta pagina a fost accesata de 705 ori.