Autori > Elena Farago


Reminiscenta



In serile de toamna,
Cand ingerii intind
Pe-nchisii ochi ai zilei bolnave
Valul serii,
Ne pomenim adesea
Gandind,
Plangand,
Iubind,
C-o dragoste smerita
si-adanca
si tarzie,
Pe bunii dusi
Pe dusii ce n-au sa mai revie
si i-am lasat sa plece,
De tot,
Fara sa stie
De-a fost candva o clipa
in care le-am patruns
in tainita comorii
Ce ne-o jertfea pe-ascuns
Iubirea lor adanca
si trista
si sfioasa...
...........................

In serile de toamna,
Cand linistea din casa
I-atat de priitoare nelinistei din gand,
Ne pomenim adesea
Ca-ngenuchem, - plangand
Cu-o remuscare-adanca
si trista
si tarzie
Pe bunii dusi,
Pe dusii ce n-au sa mai revie
si i-am lasat sa plece
De tot,
Fara sa stie,
Macar ca-n taina unei
Tarzii
si vane seri
isi vor afla rasplata
Durutelor taceri...
Ca va veni-ntr-o toamna
O vara trista-n care
Pioasa si tarzia
si vana remuscare
ii vom iubi si-om plange
in prada unui dor
Mai trist,
si mai zadarnic
Decat a fost al lor...






Reminiscenta


Aceasta pagina a fost accesata de 632 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio