• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Renuntare

Tu, ce-ai venit zambind cum numai
Trimisii primaverii vin,
Tu, ce-ai venit zambind prin plansul innegurat ce-l cerne bruma,
Si te-ai oprit sa bati in poarta
Parag in itelor gradini,
Purtand in maini panerul plin
Cu-atatea fagede rasaduri de rare flori.

Aduse-n dar,
Sa cheme harul vietii iar
In somnul sterpelor razoare,
Opreste-te in prag, si-agata-l de ruginite zavoare
A portilor innegurate, in care vii sa bati zambind,
Opreste-te in prag si-agata-l, panerul
incarcat de floare,
Pe care mainile-ti straine
De toamna cui le-aduci in dar,
Mi le intind fara sa-ntrebe
De nu mi-i poate prea tarzie,
in noaptea care sta sa vie,
Lumina scumpului tau dar
Caci in paragina gradinei pe care iarna,
Prea de vreme,
Si-a-ntins solia ei de bruma
Peste razoare si poteci,
E mult de cand o primavara
N-a prins o floare-n lilieci, -
Nici vara-n trandafiri, -
Nici toamna in galesele crizanteme,
N-a-nmugurit imbobocirea petalelor ce stiu sa dea
Atat duios suras in jalea despodobitelor razoare
In care floare dupa floare
Si-au plans ori si-au cantat pe rand
Si visul razelor de luna,
Si visul razelor de soare,
Si vraja picului de roua,
Si tanga umbrelor de nori,
Si spaima vantului de toamna,
Si tot ce bucura sau doare
In viata fiecarei flori

Tu, ce-ai venit, zambind cum numai
Trimisii primaverii vin,
Sa bati in poarta dupa care
Paragina-si asteapta-acuma,
Sub giulgiul negurii si-al brumii,
Izbava noptii fara zori,

Pastreaza-ti fragedele flori
Pastreaza-ti florile si du-le
Catre gradini in care inca
Vor sti sa-nvie dor de viata
Chiar brazdelor in care-au plans
Si-au sangerat tulpini muscate de vitregi-serpi
Aici e stins si nu-i rasad sa-l mai atate,
Din nefiinta lui adanca,
Uitatul dor al re-nvierii
In huma brazdelor pustii
Tu, ce-ai venit razbind prin neguri
Ca primavara,
Tu, ce vii
Nestiutor de ce-ngropat-am sub bruma sterpelor razoare, -
Nu-l trece peste pragul portii panerul incarcat de flori, -
Caci sub paragina gradinii
Spre care-ntinzi curatu-ti dar
Sunt ingropate flori pe care le-au pangarit
Serpii minciunei
Tu, ce-ai venit zambind prin bruma
Ce-ai ihfruntat-o in zadar,
Fereste-ti florile si-ntinde-mi
Doar caldul bun ramas al bunei,
Curatei mani nestiutoare de tot ce poate
Mana mea
Iti va fi dat
Nevrand s-atinga macar
Ce-ar fi putut sa-ti ia.




Renuntare


Aceasta pagina a fost accesata de 691 ori.