Autori > Ibraileanu Garabet
Garabet Ibraileanu - Cum am scris Adela
Acum am scris un roman - Adela. Ca zilele trecute ma gandeam: "Stere a scris unul, eu l-am scris pe al meu, sa-l mai punem si pe Inacu Botez sa faca un roman, ca sa ne compromitem toti batranii de la Viata romaneasca". Cu Adela, sa vezi cum s-a intamplat. Acum cativa ani, era nevoie de literatura la Viata romaneasca. Atunci, de nevoie, m-am apucat si eu sa scriu un fel de nuvela ... asa ... un jurnal de intamplari. Pe urma, au venit nuvele si schite de la altii. N-am mai fost nevoie de incercarea mea. Am lasat manuscrisul acolo. Pana cand, intr-o zi, l-am reluat si l-am terminat ... M-a necajit tare ... Adela ... Odata m-am suparat pe ea si m-am hotarat s-o fac sa fuga cu un ofiter, ca sa scap de dansa. Prin urmare, am renuntat.
Dl. Ibraileanu se opreste. Aprinde o tigara, dupa ce ii arde cartonul in flacara chibritului, si continua:
-Nu m-as fi decis sa public cartea, daca nu veneau vremurile acestea grele, cu salarii care se platesc intarziat. (...)
Sa vezi d-ta un lucru: eu nu stiu nici pana azi sa termin o scrisoare ... Nu rade, nu ... Sa vezi ... Scriu: "Cu salutari distinse". Dar mi-a intrat in cap ca aceasta ar insemna ca eu sunt distins si atunci formula e ridicola prin ingamfarea ei. Scriu: "Cu salutari cordiale" ... Dar eu n-am nici in clin, nici in manec cu omul caruia ii scriu. Cum sa zic ca-l salut cordial? Si-atunci scriu simplu: "Cu salturai", avand constiinta precisa ca formula e stupida...
Eu scriu foarte prost ... Nu, nu ... asa e ... ar fi copilaresc sa fac exercitii de modestie acum! Cand am inceput eu sa scriu, in vechea miscare socialista, forma artistica era socotita, ca si jobenul, un fel de pactizare cu burghezia. A scrie frumos era suspect. Eu n-am avut stil si, cum iti spusei, nici n-am cautat sa-l am. Raicu Ionescu-Rion, care scria foarte frumos, imi spunea: "Bun articol, Ibrailene, dar l-ai scris ca un birjar."
Cum ziceam, am scris romanul acesta. Drept vorbind, nu e roman. E o carte de analiza sufleteasca. Se petrece pe la 1890 si ceva. Generatiei de azi nu cred sa-i plac. Desi...
Un zambet trece pe fata d-lui Ibraileanu si - confidential.
-Desi am pus multa pornografie intr-insul ... Am o scena grozava: cand se urca Adela in trasura, i se vede coltunul de doua degete.
Rasul nostru starneste nedumerirea d-lui Ibraileanu:
-Cum? Nu-i destul? Dar ganditi-va si dvs ca totul se petrece in 1890 si ceva ... Pentru epoca aceea, lucrul era grozav. (...)
Daca ma fac de ras cu romanul acesta nu-mi pasa, ca nu mai ies in targ. Toata iarna am stat in casa. Vin seara dumnealor, sa-mi mai tina de urat ... Dar ei ma trateaza ca pe un intelectual, imi vorbesc numai de literatura ... Niciun cancan din targ, nimic amuzant! Am o teribila nevoie de un mahalagiu, care sa-mi mai raporteze cate ceva din oras...
(Garabet Ibraileanu in dialog cu Tudor Teodorescu-Braniste, "Adevarul", 14 aprilie 1932)
Garabet Ibraileanu - Cum am scris Adela
Aceasta pagina a fost accesata de 650 ori.