Autori > Ibraileanu Garabet
Garabet Ibraileanu - Citate - Dragoste
Amor adevarat e acela la care ia parte si imaginatia si inima. Amorul lipsit de una din aceste parti e o stare bolnava a individului.
Amorul cand e numai de carne, atunci nu poate tinea decat foarte putin.
Amorul adevarat pleaca de la inima. Atunci fata iti place pentru ca citesti pe ea ceea ce e in inima. Iar trupul iti place ca orice inima e intr-un trup, si apoi pentru ca omul e un animal care are doua sexuri.
Ceea ce se numeste imaginatie in amor e partea estetica a acestuia; ceea ce se zice inema e partea lui senzuala.
Amorul, ca produs oficial, atunci va fi trainic cand afinitatea sufleteasca se va intemeia intre doua suflete care se vor misca concordant cu pulsul evolutiei omenesti sau care cel putin nu vor fi in dezacord cu aceasta evolutie.
O dragoste, ca sa fie complecta, adevarata si deci durabila, trebuie sa fie din cele trei puncte de vedere: trup, minte si simtire.
Cand iubesti numai carnea unei femei, esti tot asa de strain de dansa ca si cand n-ai iubi-o, si esti mut poate inca din pricina ca simti inconstient ca esti o bestie fata cu dansa. Cand ai avea insa legaturi sufletesti, comunitate de gandire si simtire, mutenia n-ar mai avea loc.
Amorul cand e numai de carne, atunci nu poate tinea decat foarte putin, caci indata ce ajungi la satietatea sexuala, nu mai ramane nimica ce ar putea sa te lege de femeie.
Amorul adevarat pleaca de la inima.
Aprob mai degraba pe acela care, daca nu e fericit in amor se sinucide, decat pe acela care imbratiseaza, din cauza aceasta, un sistem filozofic, adica o conceptie asupra vietii si luminii, asupra prezentului, trecutului si viitorului planetei noastre si a sistemului solar!
Amorul "romantic" se ispraveste de la o vreme, daca nu ... prin sinucidere, ca-n Romeo si Julieta, atunci prin casatorie!
Un barbat urat poate fi iubit tocmai pentru ca nu are calitatile ca sa fie iubit! O femeie poate iubi pe un barbat, ca sa-i aline suferinta ca nu poate fi iubit ... Si oare aceasta jertfa de sine nu poate fi ea cauza marii pasiuni a femeie care se "jertfeste"? Caci - cine nu stie? - iubim mai mult pentru ceea ce dam decat pentru ceea ce ni se da - si mai ales pe acei pentru care ne jertfim. Cea mai mare iubire din lume, a mamei pentru copil, nu are alta cauza!
Iubirea e cel mai puternic sentiment, pentru ca in ea, cum zice Schopenhauer, vorbeste insusi glasul speciei, cu alte cuvinte, nevoile imperioase ale naturii; pentru ca ea este agatarea indaratnica a omului de imoralitate.
Amorul este o febra a sufletului. Acelasi inceput, aceeasi criza, acelasi sfarsit si aceeasi imunitate - caci nimene nu iubeste a doua oara pe femeia de care a scapat.
Iubirea e sentimentul cel mai puternic si prin aceea ca e cel mai complex, alcatuit dintr-o multime de sentimente, ele insele deja complexe.
In iubire se ascunde mai intai sentimentul filozofic, apoi vanitatea, care joaca un mare rol, mandria ca a capturat o fiinta, apoi simtul de proprietate, care e asa de puternic sadit in om, apoi oroarea de singuratate. Omul se teme de singuratatea morala si, fiindca e foarte greu sa iasa cineva din invelis, din turnul de fildes, in care sta fiecare om, apoi se pare ca in iubire ar fi o comuniune sufleteasca.
Fata pe care ai iubit-o la optsprezece ani si n-ai mai vazut-o de-atunci o iubesti toata viata.
Cand barbatul pe care-l iubeste o femeie se face vinovat fata cu tine de o grosolanie, femeia iti reproseaza tie grosolania lui si, in nevoia arzatoare de a-l consola de vina lui, il iubeste si mai mult.
E destul de rau cand vine El cu experinta si Ea nu, dar inca atunci cand se intampla contrariul.
Din cele cateva sute de milioane de inamorati de pe glob din acest moment, fiecare crede ca femeia pe care o iubeste este unica, este o aparitie supranaturala, este singura fiinta fermecatoare, singurul izvor al felicitatii, singura care poate da farmecul cel mare al vietii, singura ... E cam comic.
Un barbat, cand inceteaza de a iubi o femeie si incepe a iubi pe alta, are toate menajamentele pentru femeia parasita. O femeie, in aceeasi imprejurare, e cruda si sfidatoare. Femeia are sentimentul ca cruzimea ostentativa fata de barbatul parasit este un dar si un omagiu pe care il aduce noului ei amant.
O femeie se simte magulita cand e iubita de orice barbat pentru care nu are dezgust. Dar numai un fat nu se simte indispus, si chiar nenorocit, cand e iubit de o femeie pe care el nu o poate iubi.
Amorul, ca si soarele, e un singur moment la zenit: momentul primului "da"
La douazeci de ani iubesti amorul si cauti o femeie sa-l intrupezi, si femeia asta nu poate fi decat frumoasa. La treizeci de ani iubesti o femeie, nu amorul, si femeie asta poate fi frumoasa, poate fi urata, cum se intampla.
In amor omul se multumeste cu un nimic, si nu se multumeste cu nimic.
Amorul este o febra a sufletului.
Cand nu mai iubesti pe o femeie, nu poti intelege deloc pentru ce ai iubit-o, oricate sfortaride memorie ai face.
In iubirile, ca a lui Balzac, dintre un barbat de douazeci de ani si o femeie de patruzeci, intinereste corpul cel mai batran si imbatraneste sufletul cel tanar.
Amorul alunga prietenia dintre un barbat si o femeie, pentru ca increderea si simpatia nu pot tine piept pasiunii arzator de primitiv, dorintii de acaparare, suspiciunilor si celorlalte porniri egoiste ale amorului, care otravesc mai ales sufletului barbatului, asa de inferior femeii in aceasta privinta.
Cand poti reusi sa spui pentru ce iubesti o femeie, n-o iubesti cu adevarat.
Adesea, acelasi amor nu iarta cel mai mic lucru si nu rupe pentru cea mai mare vina.
Daca insa nu ti-e rusine de nebuniile pe care le faceai pentru ea, sa stii ca iubirea ta n-a murit cu totul.
Daca nu-i poti cuceri inima prin propriile tale mijloace, nu te poate ajuta intreaga omenire cu toata stiinta ei, cu toata diplomatia si cu toate armele ei.
Limba romana are nepretuitul avantaj de a poseda cuvintele iubire si amor pentru doua lucruri cu totul deosebite, denumite in alte limbi cu un singur cuvant.
Cand s-a stins amorul intre soti, poate sa ramaie iubire, chiar daca in amorul lor n-a fost iubire.
Cand s-a stins amorul intre amanti, nu ramane iubire, chiar daca amorul lor a fost iubire.
Barbatul inainte de a iubi simte atractii de ordin senzual. Cand se naste amorul, incepe sa fie implicat si sufletul. Femeia din contra. Fata tanara inainte de a iubi concret pe cineva, are necesitati sufletesti, reverii. Cand apare amorul, incepe sa fie implicat si corpul.
Exista un singur fel de suferinta careia si cei mai orgoliosi ii dau acces la opera lor. E dragostea, suferinta prin definitie. Un poet care s-ar hotari sa nu aiba niciun accent de lamentatie in opera lui ar trebui sa renunte la chemarile muzei erotice.
O iubire provocata de cauze constiente, de calitati pentru care dictionarul are cuvinte, de insusiri externe; o iubire acordata ca un premiu pentru calitati estetice, morale si intelectuale, o iubire pe care o poti justifica nu este iubire.
Amorul cand e numai de carne, atunci nu poate tinea decat foarte putin.
Amorul adevarat pleaca de la inima. Atunci fata iti place pentru ca citesti pe ea ceea ce e in inima. Iar trupul iti place ca orice inima e intr-un trup, si apoi pentru ca omul e un animal care are doua sexuri.
Ceea ce se numeste imaginatie in amor e partea estetica a acestuia; ceea ce se zice inema e partea lui senzuala.
Amorul, ca produs oficial, atunci va fi trainic cand afinitatea sufleteasca se va intemeia intre doua suflete care se vor misca concordant cu pulsul evolutiei omenesti sau care cel putin nu vor fi in dezacord cu aceasta evolutie.
O dragoste, ca sa fie complecta, adevarata si deci durabila, trebuie sa fie din cele trei puncte de vedere: trup, minte si simtire.
Cand iubesti numai carnea unei femei, esti tot asa de strain de dansa ca si cand n-ai iubi-o, si esti mut poate inca din pricina ca simti inconstient ca esti o bestie fata cu dansa. Cand ai avea insa legaturi sufletesti, comunitate de gandire si simtire, mutenia n-ar mai avea loc.
Amorul cand e numai de carne, atunci nu poate tinea decat foarte putin, caci indata ce ajungi la satietatea sexuala, nu mai ramane nimica ce ar putea sa te lege de femeie.
Amorul adevarat pleaca de la inima.
Aprob mai degraba pe acela care, daca nu e fericit in amor se sinucide, decat pe acela care imbratiseaza, din cauza aceasta, un sistem filozofic, adica o conceptie asupra vietii si luminii, asupra prezentului, trecutului si viitorului planetei noastre si a sistemului solar!
Amorul "romantic" se ispraveste de la o vreme, daca nu ... prin sinucidere, ca-n Romeo si Julieta, atunci prin casatorie!
Un barbat urat poate fi iubit tocmai pentru ca nu are calitatile ca sa fie iubit! O femeie poate iubi pe un barbat, ca sa-i aline suferinta ca nu poate fi iubit ... Si oare aceasta jertfa de sine nu poate fi ea cauza marii pasiuni a femeie care se "jertfeste"? Caci - cine nu stie? - iubim mai mult pentru ceea ce dam decat pentru ceea ce ni se da - si mai ales pe acei pentru care ne jertfim. Cea mai mare iubire din lume, a mamei pentru copil, nu are alta cauza!
Iubirea e cel mai puternic sentiment, pentru ca in ea, cum zice Schopenhauer, vorbeste insusi glasul speciei, cu alte cuvinte, nevoile imperioase ale naturii; pentru ca ea este agatarea indaratnica a omului de imoralitate.
Amorul este o febra a sufletului. Acelasi inceput, aceeasi criza, acelasi sfarsit si aceeasi imunitate - caci nimene nu iubeste a doua oara pe femeia de care a scapat.
Iubirea e sentimentul cel mai puternic si prin aceea ca e cel mai complex, alcatuit dintr-o multime de sentimente, ele insele deja complexe.
In iubire se ascunde mai intai sentimentul filozofic, apoi vanitatea, care joaca un mare rol, mandria ca a capturat o fiinta, apoi simtul de proprietate, care e asa de puternic sadit in om, apoi oroarea de singuratate. Omul se teme de singuratatea morala si, fiindca e foarte greu sa iasa cineva din invelis, din turnul de fildes, in care sta fiecare om, apoi se pare ca in iubire ar fi o comuniune sufleteasca.
Fata pe care ai iubit-o la optsprezece ani si n-ai mai vazut-o de-atunci o iubesti toata viata.
Cand barbatul pe care-l iubeste o femeie se face vinovat fata cu tine de o grosolanie, femeia iti reproseaza tie grosolania lui si, in nevoia arzatoare de a-l consola de vina lui, il iubeste si mai mult.
E destul de rau cand vine El cu experinta si Ea nu, dar inca atunci cand se intampla contrariul.
Din cele cateva sute de milioane de inamorati de pe glob din acest moment, fiecare crede ca femeia pe care o iubeste este unica, este o aparitie supranaturala, este singura fiinta fermecatoare, singurul izvor al felicitatii, singura care poate da farmecul cel mare al vietii, singura ... E cam comic.
Un barbat, cand inceteaza de a iubi o femeie si incepe a iubi pe alta, are toate menajamentele pentru femeia parasita. O femeie, in aceeasi imprejurare, e cruda si sfidatoare. Femeia are sentimentul ca cruzimea ostentativa fata de barbatul parasit este un dar si un omagiu pe care il aduce noului ei amant.
O femeie se simte magulita cand e iubita de orice barbat pentru care nu are dezgust. Dar numai un fat nu se simte indispus, si chiar nenorocit, cand e iubit de o femeie pe care el nu o poate iubi.
Amorul, ca si soarele, e un singur moment la zenit: momentul primului "da"
La douazeci de ani iubesti amorul si cauti o femeie sa-l intrupezi, si femeia asta nu poate fi decat frumoasa. La treizeci de ani iubesti o femeie, nu amorul, si femeie asta poate fi frumoasa, poate fi urata, cum se intampla.
In amor omul se multumeste cu un nimic, si nu se multumeste cu nimic.
Amorul este o febra a sufletului.
Cand nu mai iubesti pe o femeie, nu poti intelege deloc pentru ce ai iubit-o, oricate sfortaride memorie ai face.
In iubirile, ca a lui Balzac, dintre un barbat de douazeci de ani si o femeie de patruzeci, intinereste corpul cel mai batran si imbatraneste sufletul cel tanar.
Amorul alunga prietenia dintre un barbat si o femeie, pentru ca increderea si simpatia nu pot tine piept pasiunii arzator de primitiv, dorintii de acaparare, suspiciunilor si celorlalte porniri egoiste ale amorului, care otravesc mai ales sufletului barbatului, asa de inferior femeii in aceasta privinta.
Cand poti reusi sa spui pentru ce iubesti o femeie, n-o iubesti cu adevarat.
Adesea, acelasi amor nu iarta cel mai mic lucru si nu rupe pentru cea mai mare vina.
Daca insa nu ti-e rusine de nebuniile pe care le faceai pentru ea, sa stii ca iubirea ta n-a murit cu totul.
Daca nu-i poti cuceri inima prin propriile tale mijloace, nu te poate ajuta intreaga omenire cu toata stiinta ei, cu toata diplomatia si cu toate armele ei.
Limba romana are nepretuitul avantaj de a poseda cuvintele iubire si amor pentru doua lucruri cu totul deosebite, denumite in alte limbi cu un singur cuvant.
Cand s-a stins amorul intre soti, poate sa ramaie iubire, chiar daca in amorul lor n-a fost iubire.
Cand s-a stins amorul intre amanti, nu ramane iubire, chiar daca amorul lor a fost iubire.
Barbatul inainte de a iubi simte atractii de ordin senzual. Cand se naste amorul, incepe sa fie implicat si sufletul. Femeia din contra. Fata tanara inainte de a iubi concret pe cineva, are necesitati sufletesti, reverii. Cand apare amorul, incepe sa fie implicat si corpul.
Exista un singur fel de suferinta careia si cei mai orgoliosi ii dau acces la opera lor. E dragostea, suferinta prin definitie. Un poet care s-ar hotari sa nu aiba niciun accent de lamentatie in opera lui ar trebui sa renunte la chemarile muzei erotice.
O iubire provocata de cauze constiente, de calitati pentru care dictionarul are cuvinte, de insusiri externe; o iubire acordata ca un premiu pentru calitati estetice, morale si intelectuale, o iubire pe care o poti justifica nu este iubire.
Vointa de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat in individ iluzii si miraje. E amorul: arbust in primavara, cand frunzele si florile, pe care canta pasari si se opresc fluturi, acopar trunchiul inestetic, care hraneste coroana.
La douazeci de ani, cand iubesti amorul in femeia iubita, imaginatia orneaza poetic imprejurarile si pe femeie. La patruzeci, cand nu mai iubesti amorul, ci numai femeia, imaginatia se concentreaza asupra ei indiscret, realist si precis, dizolva, ca un reactiv izolator, tot ce nu face parte din fiinta ei...
Te iubesc fiindca esti bun; te iubesc fiindca esti inteligent; te iubesc fiindca esti frumos: Te iubesc fiindca ... inseamna ca Te este iubit nu pentru el, ci conditionat, din anumite cauze. O iubire provocata de cauze constiente, de calitati pentru care dictionarul are cuvinte, de insusiri externe; o iubire acordata ca un premiu pentru calitati estetica, morale si intelectuale, o iubire pe care o poti justifica nu este iubire.
Nimeni nu iubeste cand nu spera macar inconstient sa fie iubit.
Numai "omul de pe strada", nebun, se inamoreaza de regine.
Luciditatea teoretica in privinta amorului presupune un om de o anumita varsta, care are in trecutul sau ori un bilant de satietati, ori unul de nesatisfactii.
De obicei unii analizeaza amorul, iar altii il traiesc.
Calitatile pur intelectuale ale unui barbat pot provoca admiratia din partea unei femei, si nu iubirea. Iubirea e provocata de calitatile de vointa. Nici calitatile de sentiment nu provoaca iubirea, ci simpatia.
Nimeni nu este vinovat de felul cum iubeste, cum poate iubi.
Garabet Ibraileanu - Citate - Dragoste
Aceasta pagina a fost accesata de 633 ori.