Autori > Ibraileanu Garabet
Garabet Ibraileanu - Citate - Femeie
A vedea in femeie pe om este, mai inainte de toate, a vedea bine in sufletul ei.
Femeia are o fineta intelectuala prin care ea intrece pe barbat. Un barbat niciodata n-are sa ghiceasca cu atata siguranta si repeziciune, intr-un moment dat, ceea ce se petrece in sufletul altui om - mai ales in sufletul femeii.
Femeia are o sensibilitate superioara barbatului: sentimentalitatea "casnica". Sentimentul de familie e mai dezvoltat la ea. Femeia va sacrifica aproape intotdeauna interesele generale intereselor casei ei. Pentru femeie, acei care nu fac parte din casa ei sunt straini, sunt chiar dusmani. Cand o femeie are simpatie pentru cineva, ea simte nevoie ca acela sa devina un membru al familiei ei. Ea nu poate concepe simpatia pentru cineva care, intr-un fel sau intr-altul, n-ar face parte din casa ei.
Nu crede ca, stralucind in fata unei femei mai mult decat amantul ei si, eclipsandu-l, ai putea s-o intorci catre tine. Nu vei reusi decat sa-ti atragi antipatia si invidia ei.
Cand o femeie te-a schimbat cu altul, nu ea e aceea care se simte, fata de tine, incurcata, stangace si vinovata, ci barbatul cu care te-a schimbat.
O femeie care iubeste pasional nu glumeste niciodata, in societate, cu barbatul iubit sau pe socoteala lui.
Barbatii tin pe femei in stare de inferioritate, nu pentru ca le socot inferioare, ci le socot inferioare pentru ca le tin in stare de inferioritate. Iar femeile se socot inferioare barbatilor pentru ca, inainte de a ajunge la constiinta, orice clasa supusa imbratiseaza conceptiile stapanilor.
Nimic nu este mai deosebit de barbat decat femeia, fiindca tot ce este in natura e numai altfel decat barbatul pe cand femeia e contrariul lui.
De obicei o femeie stie ca e iubita mai inainte ca barbatul sa-si dea seama ce se petrece cu dansul. Femeia insa, mai tarziu, ii spune ca n-a banuit nimic si ca a fost foarte surprinsa cand el i-a marturisit iubirea. Prin aceasta, ea inlatura orice suspiciune asupra cochetariilor, manejelor si provocarilor ei de mai inainte.
Nu ofensa nici pe cea mai casta femeie purtandu-te cu dansa ca si cum nu ar prezenta nicio primejdie pentru linistea ta.
Toate femeile stiu sa taca ori sa ascunda.
Femeile caste, din lipsa de temperament, au mai putin dezvoltata pudoarea corpului, din cauza ecoului slab pe care-l trimite in constiinta lor feminitatea lor redusa.
Cand o femeie vinovata are constiinta sensibila, nu-i ajung niciodata prosternarile amantului ei, pentru ca dovezile lui de supunere si de adoratie sunt necontenite scuze si justificari ale greselei ei.
De obicei, o femeie care iubeste de mai multe ori da barbatilor aceleasi nume dragalase, fara niciun scrupul de delicateta, pentru ca in amor femeia nu are trecut. Ea traieste in prezent.
Nimic mai nivelator decat prezenta femeii iubite cu pasiune. De obicei, ea fa inteligenta prostului si tampeste pe cel inteligent.
Pentru o femeie, toti barbatii sunt barbati, afara de acela pe care nu-l mai iubeste.
Un barbat poate intra in discutii intime cu o femeie, fara sa stie macar cum o cheama; poate intra in asemenea discutii cu o servitoare, cu oricine - fara a inceta sa fie normal (ca e grosolan, asta e alta vorba). O femeie insa, care s-ar purta la fel, nu poate fi normala. O femeie normala trebuie sa aiba cel putin afectiune pentru partener.
Situatii femeii nu o poate simti si nu o poate vedea bine decat numai o femeie. Barbatul, prin definitie, e neatent la munca de ceas cu ceas a femeii gospodine, fara nicio stralucire si fara efecte vadite si apreciabile.
Toate femeile stiu sa taca ori sa ascunda. Si o femeie, cu cat e mai femeie, cu atat poseda mai mult acest caracter si deci cu atat e mai enigmatica, ori cu atata e toate acestea, cu cat e mai femeie.
O femeie adevarata priveste in sufletul unui barbat ca intr-o vitrina, pe cand barbatul, e lipsit, fata cu cea, de acest talent.
Mai greu reusesc scriitorii sa creeze tipuri de femeie decat de barbati. Femeiae mai putin individualizata in natura decat barbatul. S-a zis, exagerat, desigur, ca femeia nu e individ, ci specie. Acest defici de individualitate din realitate se oglindeste si in literatura - in "oglinda vietii" - si de aceea femeile din romane nu sunt tot atat de individualizate ca barbatii. Intr-un roman, o femeie e o nuanta a feminitatii; un barbat este mai mult decat o nuanta, este un aspect bine determinat al umanitatii.
Femeia nu se preteaza la comic ca barbatul, si cu atat mai putin la satira, pentru ca viata ei e mai simpla, pentru ca ea nu e, in acelasi grad cu barbatul, un element social (deci n-o intalnim pe linia atator raportui sociale) pentru ca ea nu e amestecata ca barbatul in "lupta pentru trai" si in conflictele sociale.
Femeia are o sensibilitate superioara barbatului: sentimentalitatea "casnica". Sentimentul de familie e mai dezvoltat la ea. Femeia va sacrifica aproape intotdeauna interesele generale intereselor casei ei. Pentru femeie, acei care nu fac parte din casa ei sunt straini, sunt chiar dusmani. Cand o femeie are simpatie pentru cineva, ea simte nevoie ca acela sa devina un membru al familiei ei. Ea nu poate concepe simpatia pentru cineva care, intr-un fel sau intr-altul, n-ar face parte din casa ei.
Nu crede ca, stralucind in fata unei femei mai mult decat amantul ei si, eclipsandu-l, ai putea s-o intorci catre tine. Nu vei reusi decat sa-ti atragi antipatia si invidia ei.
Cand o femeie te-a schimbat cu altul, nu ea e aceea care se simte, fata de tine, incurcata, stangace si vinovata, ci barbatul cu care te-a schimbat.
O femeie care iubeste pasional nu glumeste niciodata, in societate, cu barbatul iubit sau pe socoteala lui.
Barbatii tin pe femei in stare de inferioritate, nu pentru ca le socot inferioare, ci le socot inferioare pentru ca le tin in stare de inferioritate. Iar femeile se socot inferioare barbatilor pentru ca, inainte de a ajunge la constiinta, orice clasa supusa imbratiseaza conceptiile stapanilor.
Nimic nu este mai deosebit de barbat decat femeia, fiindca tot ce este in natura e numai altfel decat barbatul pe cand femeia e contrariul lui.
De obicei o femeie stie ca e iubita mai inainte ca barbatul sa-si dea seama ce se petrece cu dansul. Femeia insa, mai tarziu, ii spune ca n-a banuit nimic si ca a fost foarte surprinsa cand el i-a marturisit iubirea. Prin aceasta, ea inlatura orice suspiciune asupra cochetariilor, manejelor si provocarilor ei de mai inainte.
Nu ofensa nici pe cea mai casta femeie purtandu-te cu dansa ca si cum nu ar prezenta nicio primejdie pentru linistea ta.
Toate femeile stiu sa taca ori sa ascunda.
Femeile caste, din lipsa de temperament, au mai putin dezvoltata pudoarea corpului, din cauza ecoului slab pe care-l trimite in constiinta lor feminitatea lor redusa.
Cand o femeie vinovata are constiinta sensibila, nu-i ajung niciodata prosternarile amantului ei, pentru ca dovezile lui de supunere si de adoratie sunt necontenite scuze si justificari ale greselei ei.
De obicei, o femeie care iubeste de mai multe ori da barbatilor aceleasi nume dragalase, fara niciun scrupul de delicateta, pentru ca in amor femeia nu are trecut. Ea traieste in prezent.
Nimic mai nivelator decat prezenta femeii iubite cu pasiune. De obicei, ea fa inteligenta prostului si tampeste pe cel inteligent.
Pentru o femeie, toti barbatii sunt barbati, afara de acela pe care nu-l mai iubeste.
Un barbat poate intra in discutii intime cu o femeie, fara sa stie macar cum o cheama; poate intra in asemenea discutii cu o servitoare, cu oricine - fara a inceta sa fie normal (ca e grosolan, asta e alta vorba). O femeie insa, care s-ar purta la fel, nu poate fi normala. O femeie normala trebuie sa aiba cel putin afectiune pentru partener.
Situatii femeii nu o poate simti si nu o poate vedea bine decat numai o femeie. Barbatul, prin definitie, e neatent la munca de ceas cu ceas a femeii gospodine, fara nicio stralucire si fara efecte vadite si apreciabile.
Toate femeile stiu sa taca ori sa ascunda. Si o femeie, cu cat e mai femeie, cu atat poseda mai mult acest caracter si deci cu atat e mai enigmatica, ori cu atata e toate acestea, cu cat e mai femeie.
O femeie adevarata priveste in sufletul unui barbat ca intr-o vitrina, pe cand barbatul, e lipsit, fata cu cea, de acest talent.
Mai greu reusesc scriitorii sa creeze tipuri de femeie decat de barbati. Femeiae mai putin individualizata in natura decat barbatul. S-a zis, exagerat, desigur, ca femeia nu e individ, ci specie. Acest defici de individualitate din realitate se oglindeste si in literatura - in "oglinda vietii" - si de aceea femeile din romane nu sunt tot atat de individualizate ca barbatii. Intr-un roman, o femeie e o nuanta a feminitatii; un barbat este mai mult decat o nuanta, este un aspect bine determinat al umanitatii.
Femeia nu se preteaza la comic ca barbatul, si cu atat mai putin la satira, pentru ca viata ei e mai simpla, pentru ca ea nu e, in acelasi grad cu barbatul, un element social (deci n-o intalnim pe linia atator raportui sociale) pentru ca ea nu e amestecata ca barbatul in "lupta pentru trai" si in conflictele sociale.
In analiza femeia nu ajunge pe barbat. Analiza cere inteligenta, si inteligenta rece. Si un fel de mizantropie cruda, nefireasca femeii (reducerea sentimentelor superioare la componentele lor: reducerea parfumului in elementele constructive). Dar femeile romanciere au superioritate morala: atitudinea delicata fata cu subiectul - atitudine de femeie - si o intelegere pentru fiintele mici ori nenorocite, atitudine de mama, pe care o are orice femeie de la sapte ani pana la optzeci. Si fineta in observatie si in executare, si adesea spirit. Si, mai rar, fantezie ironica.
In viata omenirii, femeia are un rol tot atat de mare ca si barbatul. Ea are mai dezvoltate unele insusiri sufletesti, barbatul pe altele. Toate sunt necesare, indispensabile.
O femeie de lux, in sensul de femela umana plina de seductie, nu poate sa spuna adevarul, ci numai ceea ce-i convine.
Putine sunt scriitoarele, chiar si in poezia lirica personala, care privesc viata feminin. Cele fara destula personalitate cad prada conceptiei dominante, care e cea masculina, pentru ca literatura e creata de barbati. In orice caz, femei care sa transforme realitatea puternic, care sa creeze lumi ale lor, in aceeasi masura ca barbatii, nu exista.
Feminitatea puternica este intotdeauna in lupta cu masculul. Sensibilitate la, sa-i zicem, eternul masculin, cochetarie defensiva provocata fata de agresor, in sfarsit, o intreaga politica si diplomatie cu adversarul, plina de suspiciuni, ca orice politica de acest fel. Conceptia despre barbat a unei astfel de femei va trebui asadar sa fie acest feminism psihologic, deosebit radical de feminismul propriu-zis, care vede in barbat un tiran social.
O femeie de lux, in sensul de femela umana plina de seductie, nu poate sa spuna adevarul, ci numai ceea ce-i convine. Numai astfel isi poate pastra caracterul de sfinx si deveni, cum se zice, irezistibila, incomporabila, unica etc.
Comprimarea sentimentului prin arta este, am putea spune, fireasca la o femeie - daca literatura atator femei nu ne-ar dezminti. Si totusi ... Este drept ca femeia, prin natura ei mai afectiva, ar trebui sa fie condamnata numai la efuziuni de sentiment (in voia carora se lasa in adevar unele scriitoare); dar nu-i mai putin adevarat ca in femeie exista si o seculara rezerva innascuta - ca o adaptare la viata exotica - rezerva care se generalizeaza in toata viata ei sentimentala. Si nu putine femei se supun mai degraba acestuia din urma decat celuilalt imperativ al naturii lor. In cazul acesta, poezia feminina se poate defini ca un romantism comprimat.
O femeie de rasa si de lux este un produs rafinat in salon si un animal primitiv in iatac.
Din cauza rolului lor de raspundere, de lunga rabdare in conservarea speciei, femeile sunt mai serioase si mai pozitive.
Exista in univers imagine mai incantatoare decat o femeie inalta si zvelta, frumoasa si eleganta, care se dezbraca incet, a lene, cu gandul aiurea, zambind unei amintiri, unei asteptari?
Orice om care umbla are ascendent asupra celui care sta si care se simte pasiv, dar mersul femeii iubite e coplesitor, pentru ca da tot relieful si maximum de viata plasticii si feminitatii ei.
O femeie comuna e gospodina si intr-un caz si in altul.
Femeile nu citesc pentru expresie, ci pentru observatiile despre viata, adica despre ele.
Corpul unei femei tinere - elasticitatea lui, rotunzimile calde, fineta si luminozitatea epidermei - este realizarea formala si structurala cea maid esavarsita a mateirie vii, este miracolul suprem infaptuit de natura dupa miliarde de dibuiri si incercari neizbutite, este termenul ultim al evolutiei cosmice.
O femeie pudica ar trebui sa nu umble. Daca ar fi logica in rezerva ei, ar trebui nici sa nu respire! Ar trebui sa se suprime.
Femeilor nu le place sa fie tratate ca niste sanctuare, cu genuflexiuni si cadelnitari, chiar cand tamaia e de cea mai buna calitate.
Pe unele femei, admiratia excesiva a celor inamorati de ele incomodeaza.
De ce femeile n-au gelozie retrospectiva? Pentru ca la ele e senzatia principala, nu forma si deci imaginatia (adica chinul grozav al obsesiei imaginatiilor precise si odioase)
Ati observat ca in amor, pentru femei subtietatea intelectuala, fineta nervoasa sunt indiferente, chiar nepretuite, daca nu dispretuite?
In viata omenirii, femeia are un rol tot atat de mare ca si barbatul. Ea are mai dezvoltate unele insusiri sufletesti, barbatul pe altele. Toate sunt necesare, indispensabile.
O femeie de lux, in sensul de femela umana plina de seductie, nu poate sa spuna adevarul, ci numai ceea ce-i convine.
Putine sunt scriitoarele, chiar si in poezia lirica personala, care privesc viata feminin. Cele fara destula personalitate cad prada conceptiei dominante, care e cea masculina, pentru ca literatura e creata de barbati. In orice caz, femei care sa transforme realitatea puternic, care sa creeze lumi ale lor, in aceeasi masura ca barbatii, nu exista.
Feminitatea puternica este intotdeauna in lupta cu masculul. Sensibilitate la, sa-i zicem, eternul masculin, cochetarie defensiva provocata fata de agresor, in sfarsit, o intreaga politica si diplomatie cu adversarul, plina de suspiciuni, ca orice politica de acest fel. Conceptia despre barbat a unei astfel de femei va trebui asadar sa fie acest feminism psihologic, deosebit radical de feminismul propriu-zis, care vede in barbat un tiran social.
O femeie de lux, in sensul de femela umana plina de seductie, nu poate sa spuna adevarul, ci numai ceea ce-i convine. Numai astfel isi poate pastra caracterul de sfinx si deveni, cum se zice, irezistibila, incomporabila, unica etc.
Comprimarea sentimentului prin arta este, am putea spune, fireasca la o femeie - daca literatura atator femei nu ne-ar dezminti. Si totusi ... Este drept ca femeia, prin natura ei mai afectiva, ar trebui sa fie condamnata numai la efuziuni de sentiment (in voia carora se lasa in adevar unele scriitoare); dar nu-i mai putin adevarat ca in femeie exista si o seculara rezerva innascuta - ca o adaptare la viata exotica - rezerva care se generalizeaza in toata viata ei sentimentala. Si nu putine femei se supun mai degraba acestuia din urma decat celuilalt imperativ al naturii lor. In cazul acesta, poezia feminina se poate defini ca un romantism comprimat.
O femeie de rasa si de lux este un produs rafinat in salon si un animal primitiv in iatac.
Din cauza rolului lor de raspundere, de lunga rabdare in conservarea speciei, femeile sunt mai serioase si mai pozitive.
Exista in univers imagine mai incantatoare decat o femeie inalta si zvelta, frumoasa si eleganta, care se dezbraca incet, a lene, cu gandul aiurea, zambind unei amintiri, unei asteptari?
Orice om care umbla are ascendent asupra celui care sta si care se simte pasiv, dar mersul femeii iubite e coplesitor, pentru ca da tot relieful si maximum de viata plasticii si feminitatii ei.
O femeie comuna e gospodina si intr-un caz si in altul.
Femeile nu citesc pentru expresie, ci pentru observatiile despre viata, adica despre ele.
Corpul unei femei tinere - elasticitatea lui, rotunzimile calde, fineta si luminozitatea epidermei - este realizarea formala si structurala cea maid esavarsita a mateirie vii, este miracolul suprem infaptuit de natura dupa miliarde de dibuiri si incercari neizbutite, este termenul ultim al evolutiei cosmice.
O femeie pudica ar trebui sa nu umble. Daca ar fi logica in rezerva ei, ar trebui nici sa nu respire! Ar trebui sa se suprime.
Femeilor nu le place sa fie tratate ca niste sanctuare, cu genuflexiuni si cadelnitari, chiar cand tamaia e de cea mai buna calitate.
Pe unele femei, admiratia excesiva a celor inamorati de ele incomodeaza.
De ce femeile n-au gelozie retrospectiva? Pentru ca la ele e senzatia principala, nu forma si deci imaginatia (adica chinul grozav al obsesiei imaginatiilor precise si odioase)
Ati observat ca in amor, pentru femei subtietatea intelectuala, fineta nervoasa sunt indiferente, chiar nepretuite, daca nu dispretuite?
Garabet Ibraileanu - Citate - Femeie
Aceasta pagina a fost accesata de 661 ori.