Autori > Victor Hugo
Clar de luna
Era senină luna şi se juca pe valuri
Fereastra-i larg deschisă la briza nopţii-adânci,
Privea sultana marea cum se izbea de stânci
Cu fir de-argint tivindu-şi cernitele ei maluri.
Vibrând, deodată-i scapă din mâini a sa ghitară.
Ascultă ... Vagi ecouri de zgomot somnoros.
Despică, grea, o navă turcească dinspre Cos
Arhipelagu-elenic cu vâsla ei tătară?
Sunt cormoranii sprinteni, ce rând pe rând se-afundă
Şi se stropesc pe aripi cu perle străvezii?
Ori duhul rău e care, cu şuiere zglobii,
Crenelele cetăţii în mare le scufundă?
Dar cine-agită valul aproape de harem ?
Nu-i cormoranul negru, de ape alintat,
Nici pietrele din ziduri, nici zvonul cadenţat
Al vasului ce trece cu vâslele-i ce gem.
Sunt saci greoi din care suspine vin spre maluri
Şi ai vedea, cătându-i, în marea călătoare,
Că-nchid în ei o formă umană, mişcătoare ...
Era senină luna şi se juca pe valuri.
Fereastra-i larg deschisă la briza nopţii-adânci,
Privea sultana marea cum se izbea de stânci
Cu fir de-argint tivindu-şi cernitele ei maluri.
Vibrând, deodată-i scapă din mâini a sa ghitară.
Ascultă ... Vagi ecouri de zgomot somnoros.
Despică, grea, o navă turcească dinspre Cos
Arhipelagu-elenic cu vâsla ei tătară?
Sunt cormoranii sprinteni, ce rând pe rând se-afundă
Şi se stropesc pe aripi cu perle străvezii?
Ori duhul rău e care, cu şuiere zglobii,
Crenelele cetăţii în mare le scufundă?
Dar cine-agită valul aproape de harem ?
Nu-i cormoranul negru, de ape alintat,
Nici pietrele din ziduri, nici zvonul cadenţat
Al vasului ce trece cu vâslele-i ce gem.
Sunt saci greoi din care suspine vin spre maluri
Şi ai vedea, cătându-i, în marea călătoare,
Că-nchid în ei o formă umană, mişcătoare ...
Era senină luna şi se juca pe valuri.
Clar de luna
Aceasta pagina a fost accesata de 725 ori.