Autori > Victor Hugo
Dupa batalie
Părintele-mi, eroul cu zâmbet cald şi blând,
Cu un husar din oaste, ales mai de curând
Pentru ne-nfricoşata bravurii lui văpaie,
Mergeau călări, spre seară, pe câmpul de bătaie.
Cădea pe morţii luptei al nopţii văl cernit,
I se păru c-aude un zgomot năbuşit:
Un Spaniol din oastea zdrobită de-mpăratul,
Târât în praf şi-n sânge, zăcea gemând soldatul;
Şi horcăind, cu glasul pierit ca şi pierdut,
Şopti: "Vă fie milă... şi daţi-mi de băut."
Mişcat, al meu părinte se-opri la bietul om.
Husarului i-ntinse ploscuţa lui de rom,
Şi-i zise: "Dă-i să soarbă o bună-nghiţitură."
Deodată, când husarul plecat înspre-a lui gură
Îi da să bea, rănitul, o namilă de Maur,
Ridică-ncet pistolul căzut lângă coclaur,
Scrâşneşte scurt: "Caramba!" şi trage-n tatăl meu.
Pe-aproape-i trece glonţul, chipiu-i cade, greu,
Iar calul saltă-n lături şi-l clatină pe şea,
Dar tatăl meu rosteşte: "Şi totuşi, dă-i să bea"
Cu un husar din oaste, ales mai de curând
Pentru ne-nfricoşata bravurii lui văpaie,
Mergeau călări, spre seară, pe câmpul de bătaie.
Cădea pe morţii luptei al nopţii văl cernit,
I se păru c-aude un zgomot năbuşit:
Un Spaniol din oastea zdrobită de-mpăratul,
Târât în praf şi-n sânge, zăcea gemând soldatul;
Şi horcăind, cu glasul pierit ca şi pierdut,
Şopti: "Vă fie milă... şi daţi-mi de băut."
Mişcat, al meu părinte se-opri la bietul om.
Husarului i-ntinse ploscuţa lui de rom,
Şi-i zise: "Dă-i să soarbă o bună-nghiţitură."
Deodată, când husarul plecat înspre-a lui gură
Îi da să bea, rănitul, o namilă de Maur,
Ridică-ncet pistolul căzut lângă coclaur,
Scrâşneşte scurt: "Caramba!" şi trage-n tatăl meu.
Pe-aproape-i trece glonţul, chipiu-i cade, greu,
Iar calul saltă-n lături şi-l clatină pe şea,
Dar tatăl meu rosteşte: "Şi totuşi, dă-i să bea"
Dupa batalie
Aceasta pagina a fost accesata de 657 ori.