Autori > Victor Hugo
Scrisoare Victor Hugo catre domnul Daelli
Scrisoare catre domnul Daelli, editor al traducerii in limba italiana a romanului Mizerabilii la Milano
Hauteville-House,
18 octombrie 1862
Domnule, ai dreptate cand spui ca Mizerabilii e o carte scrisa pentru toate popoarlee. Nu stiu daca va fi citita de toate, dar eu am scris-o pentru toate. Se adreseaza Angliei cat si Spaniei, Italiei cat si Frantei, Germaniei cat si Irlandei, republicilor care au sclavi cat si imperiilor care au serbi. Problemele sociale depasesc granitele. Plagile neamului omenesc, aceste plagi uriase care acopera globul, nu se opresc la liniile albastre si rosii, desenate pe harta pamantului!
Oriunde omul zace in necunoastere si disperare, oriunde femeia se vinde pentru paine, oriunde copilul sufera pentru ca n-ar eo carte care sa-l invete si un camin in care sa se incalzeasca, Mizerabilii bate la usa si spune: "Deschideti-mi, vin pentru voi"
In perioada de civilizatie in car ene aflam acum, perioada destul de intunecata de altfel, "mizerabilul" se numeste omul. E trage sa moara in orice climat s-ar afla si geme in toate limbile.
Italia voastra nu e mai teafara decat Franta noastra. Italia voastra poarta pe chipul ei semnul tuturor mizeriilor. Oare talharia, forma furioasa a saraciei, nu locuieste in muntii vostri? Putine natiuni sunt roase atat de adanc ca Italia de acel ulcer al manastirilor pe care am incercat sa-l patrund. Cu toate ca aveti Roma, Milano, Neapole, Palermo, Torino, Florenta, Siena, Pisa, Mantua, Bologna, Ferrara, Genova, Venetia, o istorie eroica, ruine sublime, monumente marete, orase minunate, sunteti ca si noi niste saraci. Sunteti acoperiti de minunatii si de putregai. Fara indoiala ca soarele Italiei n-are pereche, dar vai! albastrul cerului nu impiedica pe om sa fie imbracat in zdrente.
Aveti, ca si noi, prejudecati, superstitii, tiranii, fanatisme, legi oarbe care sprijina moravurile inapoiate. Nu gustati prezentul si trcutul fara sa retraiti izul trecutului. Aveti un barbar: calugarul, si un salbatic: lazzaronele. Problema sociala e aceeasi la voi, ca si la noi. La voi se moare de foame ceva mai putin si se moare de friguri ceva mai mult. Igiena voastra sociala nu e cu mult mai buna decat a noastra. Intunericul, protestant in Anglia, e catolic in Italia. Numele se odesebesc, dar il vescovo, din Italia e identic cu bishop-ul din Anglia. Amandoi inseamna intunecime, aproape de aceeasi calitate. E acelasi lucru sa
Trebuie sa mai starui? Trebuie sa mergem mai adanc cu acest paralelism lugubru? Nu aveti saraci? Uitati-va jos! Nu aveti paraziti? Uitati-va sus! Nu se leagana si in fata voastra, ca si in fata noastra, aceasta balanta hidoasa, ale carei talgere, saracia si parazitismul, isi fac un dureros echilibru?
Unde este armata voastra de profesori, singura armata pe care o recunoaste civilizatia? Aveti scoli gratuite si obligatorii? In patria lui Dante si a lui Michel-Angelo stie toata lumea sa citeasca? Cazarmile voastre au devenit scoli moderne? Au nu aveti ca si noi un buget de razboi gras si un buget de invatamant ridicol? Au nu exista si la voi acea ascultare pasiva care se schimba atat de repede in pierderea personalitatii? Au nu aveti un militarism care merge pana acolo incat impinge ostasii sa traga asupra lui Garibaldi, adica asupra onoarei vii a Italiei? Sa verificam ordinea voastra sociala, s-o luam de la punctul in care se afla, asa cum e, sa-i vedem pacatele, sa vedem femeia si copilul. Gradul de civilizatie se masoara dupa cantitatea de protectie care inconjoara acetse doua fiinte slabe. Oare, la Neapole, prostitutia e mai putin sfasietoare decat la Paris? Cat adevar iese din legile voastre si cata dreptate din tribunalele voastre? Aveti oare norocul de a nu cunoaste talcul acestor cuvinte intunecate: urmarirea unei crime in numele societatii, infierare legala, ocna, esafod, calau, pedeapsa cu moartea? Italieni, la voi, ca si la noi, Beccaria e mort. Farinacci traieste. Sa vedem care sunt principiile statului nostru. Aveti o stapanire care intelege identitatea dintre politica si morala? Ati ajuns sa amnistiati eroii! Si in Franta s-a facut ceva asemanator. Sa ne trecem in revista mizeriile, fiecare sa-si aduca vraful, sunteti tot atat de bogati ca si noi. Suferiti ca si noi, sub doua blesteme: blestemul religios, rostit de preoti, si blestemul social, hotarat de judecator. O, mare popor al Italiei, esti aidoma cu marele popor al Frantei! O, fratilor, sunteti, ca si noi, niste "mizerabili".
Nici voi nu vedeti mai limpede, din fundul intunericului in care stati ca si noi, portile luminoase si departate ale raiului. Numai preotii se insala. Aceste sfinte porti nu se afla in urma, ci in fata noastra.
Rezum. Cartea aceasta, Mizerabilii, e oglinda voastra in masura in care e a noastra. Inteleg ca impotriva ei se ridica anumiti oameni si anumite caste. Oglinzile, fiindca spun adevarul, sunt urate. Asta nu le impiedica sa fie folositoare.
Eu am scris pentru toti, patrunsi de o mare dragoste pentru tara mea, dar fara sa ma preocup de Franta mai mult decat de alt popor. Pe masura ce inaintez in viata ma simplific, si devin din ce in ce mai mult patriot al umanitatii. De altfel, aceasta e tendinta vremii noastre si legea suprema a revolutiei franceze. Cartile, ca sa raspunda cresterii necontenite a civilizatiei, trebuie sa inceteze de a fi exclusiv franceze, italiene, germane, spaniole, engleze, si sa devina europene, mai mult inca, umane.
De aici se iveste o noua logica a artei si anumite necesitati de compozitie care modifica totul, pana si conditiile altadata stramte ale gustului si ale limbii, care trebuie sa se largeasca si ele, cu toate celelalte.
In Franta, anumiti critici m-au mustrat, spre bucuria mea, ca as fi in afara de ceea ce numesc ei gustul francez. As vrea sa merit acest elogiu.
Fac si eu ce pot, sufar de suferinta universala si incerc s-o usurez, n-am decta puterile subrede ale unui om si strig tuturor: Ajutati-ma!
Iata, domnule, ce m-a provocat scrisoarea dumitale sa spun! O spun pentru dumneata si pentru tara dumitale. Am staruit ata din pricina unei fraze din scrisoarea dumitale: "Multi italieni spun: cartea Mizerabilii e o carte franceza. Nu ne priveste pe noi. S-o citeasca francezii ca pe o istorie, noi o citim ca pe un roman". Vai, o repet, mizeria e treaba noastra, a tuturor, fie italieni, fie francezi,. De cand istoria scrie si filozofia mediteaza, mizeria e vesmantul neamului omenesc. A venit momentul sa smulgem zdreanta asta groaznica a trecutului si sa invelim madularele goale ale Omului-Popor in haina de purpura a aurorei.
Daca aceasta scrisoare iti pare potrivita pentru a lumina cateva spirite si a risipi cateva prejudecati, o poti publica. Te rog sa primesti inca o data asigurarea celor mai alese sentimente ale mele.
VICTOR HUGO
Scrisoare Victor Hugo catre domnul Daelli
Aceasta pagina a fost accesata de 678 ori.