Autori > Nicolae Iorga
Nicolae Iorga - Istoria literaturii romanesti. Introducere sintetica
Odata ce Ureche a facut cronica lui, Miron Costin si toti ceilalti cari se vor perinda vor sta supt influenta acestei cronici, si, la randul lui, Neculce a suferit-o.
Dar la Neculce sunt de observat inca doua lucruri. El s-a intalnit cu rusii si a trebuit sa treaca in Rusia, sa se gaseasca in mijlocul societatii rusesti, care tin sa observ acest lucru, mai ales fata de anumite pareri exprimate de scriitori mai tineri, cari in aceasta privinta hotarat ca gresesc - nu-i placea fiindca era prea mult stransa intr-un fel de disciplina de cazarma, greoaie, care pentru dansul, moldovean deprins a trai si a vorbi oarecum liber, era o suferinta de fiecare moment. Si aceasta judecata o intalnim, de altfel, si intr-un raport al unui saxon venit in Muntenia pe la 1690: dorinta lui Petru cel Mare de a castiga pe munteni nu poate avea sfarsit rodnic, crede el, pentru ca era "ein Herr allzu streger Disciplin" ( un om de o disciplina prea stransa). Dar Neculce mai spune si altceva: ;ui nu-i place Rusia pentur ca nu sunt carturari, pentru ca, am zice azi, oamenii de acolo nu au preocupatii intelectuale. Petru credea ca face o revolutie atunci cand silea pe orice rus sa umble proaspat barbierit, ori ca fiecare sa ceteasca aritmetica lui. Dar, cand, prin masuri oficiale, cu jandarmul si soldatii silesti o natie sa invete ce este aritmetica, isi poate inchipui oricine ca acolo nu este prea multa intelectualitate.
In societatea aceatsa, daca nu a gasit intelectualitate, Neculce a gasit totusi altceva: a gasit un orizont politic care nu era in Moldova. Rusia avea ambitii in toate partile, ambitii de putere mare, si la Ion Neculce, intr-o anumita faza a lui, se vede o necontenita privire asupra imprejurarilor de aiurea, care constituiau deci pentru el un nou izvor de informatie pe care desigur nu l-ar fi avut altfel.
La o parte de povestirea insasi, prinsa in anumite limite cornologice, fara nici un fel de pretentie cronicarul adauge un capitol de istoria romanilor in ceea ce numeste O sama de cuvinte. Originea acestor delicioase scene o cunoastem; sunt legende pe care le culege Neculce. Simtul poeziei populare a putut fi pierdut in vremea in care scria el si poezia sa fi trecut in proza. Se poate pune astfel, la noi, cu prilejul lui Neculce, intreaga discutie care s-a pus cu privire la povestirile despre regii franci din cronica lui Gregoire de Tours, singura prin care cunoastem pe Merovingieni: cuprinde ea legende care fusesera candva cantece populare, ceea ce dupa parerea germanistilor ar duce la concluzia ca trebuie sa vedem o origine germanica a cantecului popular insusi, ori au fost de la inceput numai simple legende?
Dar Neculce, indiferent de caracterul plin de ispite literare al acestor povestiri, nu le amesteca niciodata cu realitatea; el le pune pe o parte si face o deosebire intre legenda si istorie, ceea ce nu s-ar fi intamplat la un om care ar fi avut mai putin simt critic. El vede ca aici nu este adevarul istoric, dar cu toate acestea le cuprinde langa cronica intocmai ca si Stolnicul Cantacuzino, care spune ca istoria trebuie sa intrebuinteze si cantecele batranesti si legendele din popor. E aceeasi stare de spirit si la unul si la celalt, numai cat unul prelucreaza acest material istoric, celalt nu se ocupa de acesta, ci, pur si simplu, pare a spune: iata, cand veti scrie istoria tarii, va pun la dispozitie un material care nu trebuie sa se piarda.
Acelasi orizont occidental, cu un amestec care la Neculce nu se intalneste, caci el integele sa scrie numai moldoveneste, fara a introduce cuvinte straine, fara a latiniza, se intalneste si in opera istorica a lui Radu Popescu, din Ilfov, marele dusman in scris al lui Serban Cantacuzino. E un cronicar politic deosebit de interesant, fiindca, de o parte, in felul cum povesteste el in memoriile lui, se apropie de Miron Costin si de Neculce, dar, in acelasi timp, sau, mai bine zis, intr-un anume moment din dezvoltarea scrisului sau, el este si un martor al vremurilor sale, spuind lucruri pe care le-a savarsit si el insusi.
Nicolae Iorga - Istoria literaturii romanesti. Introducere sintetica
Nicolae Iorga - Istoria literaturii romanesti. Introducere sintetica
Aceasta pagina a fost accesata de 677 ori.