Autori > Stefan Iosif


Pintea




1.

Spun povesti minuni destule
Despre Pintea Nazdravanul,
Spaima-ntunecatei cetini
Ce-mpresoara Caraimanul.
Mari ispravi de vitejie,
Cunoscute poate voua. -
Ascultati acu la mine,
Sa va spun si eu vreo doua...

Pintea, fraged copilandru,
La ciobani intrase sluga
si-l muncea intr-una gindul
Cum ar face el sa fuga :
Bacii lacomi nu o data
Mi-l lipseau de prinz ori cina
si-l certau apoi in pilde,
Ca sa-i caute pricina...

intr-o zi, umblind cu turma,
intilneste-n cale-o zina :
- Buna vremea, mai voinice !
- Buna inima, stapina !
- Spune-mi mie ce te doare
si de ce esti trist la fata ?
Poate eu voi fi in stare
Sa-ti ajut cu vreo povata...

Pintea sta prostit si ride...
Ce sa-i zica ?... Ce sa-i ceara ?
Mai nu crede, mai se-ndeamna
si raspunde-asa,-ntr-o doara :
- Da-mi putere, sfinta zina,
Ca sa-i bat pe toti ciobanii !
I-as snopi numai o data,
De m-ar pomeni cu anii !...

- Daca vrei sa prinzi putere,
Du-te, Pinteo, de te scalda
Colo-n iezer unde apa
E ca laptele de calda...
Crisu lui ! Nici mai asteapta
Alta vorba de la zina,
Face cum i-a fost porunca
si se-ntoarce glont la stina...

insa cind ajunge-acolo,
Sta la ginduri si se mira :
Ori crescuse el pe cale,
Ori ciobanii se chircira !
Cu pitici asa nevolnici
Tocmai el sa-si puie mintea ?
Mila-i fu ca sa-i mai bata,
si-a plecat in lume Pintea !...

2.

Ratacea acu prin codri,
Uluit de bucurie,
si, copil fara de grija,
Da sa-si faca jucarie.
Patru doage isi alege,
Le-ntocmeste, le-ncleiaza :
Fluier cu rasunet mindru
Astfel isi intruchipeaza.

Cu picioarele-atirnate
in vazduh, cum s-asezase
Tocmai sus de tot, pe culmea
Unei stinci prapastioase,
Doamne, cind la gura duce
Tulnicul intiia oara !...
Muntii clatena din virfuri,
Codrii negri se-nfioara...

Ca purtati de vijelie,
Valvirtej alearga norii,
si din boltile tariei
Cad strafulgerati prigorii ;
Apele se-ndeasa-n ropot,
Tulburate preste prunduri,
Neguri rasarind se-nalta
Din prapastii fara funduri !

insa Pintea cinta, cinta !...
Tot mai mult cintarea-i place,
Pina ce din ceata zarea
Prinde-ncet a se desface,
Iar cind soarele deodata
Lumina taria-ntreaga,
Colo-n plaiuri departate
Ce sa vezi, mai frate draga !

Noua sate risipite
Peste-ntinderile zarii
Se-nvirteau voios in hora
Dupa sunetul cintarii.
tupaiau batrini si tineri...
Poate c-ar juca s-acuma,
Daca Pintea Nazdravanul
S-ar fi intrecut cu gluma !





Pintea


Aceasta pagina a fost accesata de 160 ori.