Autori > Stefan Iosif


Cometa - Actul 01 - Scena 01




Comedie in trei acte, in versuri


    Lui D. Burileanu,
    căruia i se datorește apariția acestei Comete

    Autorii




PERSOANELE

    Tity Rosnov, rentier

    Doamna Mirea Roro

    Tanta, Nineta, Lucica, Cleo - fiicele doamnei Mirea

    Doamna Gubin

    Rudi, fiul doamnei Gubin

    Poetul Colum

    Sculptorul Pralea

    Hals

    Invitati


ACTUL I

    Un salon modern. Lumină de lampă. Roro, pe un puf, lucrează lîngă foc, la o broderie. Tanta îngrijește de un samovar. E in amurg.


SCENA I

    Roro, Tanta



    Tanta

    Ciudat! Nu vine nimeni...

    Roro

    Da, nimeni...

    Tanta

    Ce să fie?

    Roro

    Te miră?

    Tanta

    Da, vezi bine... Eu m-așteptam să vie. Nu-i astăzi miercuri oare?

    Roro

    De bună samă, miercuri...

    Tanta

    Nu-i cercul nostru astăzi?

    Roro

    O, sînt atîtea cercuri!

    Tanta

    Da, e-o epidemie!

    Roro

    Nu,-i foarte natural!
    De-arunci o piatră-n apă, nu se pornește-un val?
    Și-n urmă valul oare nu crește-n cerc?

    Tanta

    Firește!

    Roro

    Și-apoi din cercu-acela nu prinde altu-a crește? Și altele-n virtutea aceleiași vibrații? Unde-i acuma cercul întîiei generații? Cine-ar putea să spună?...

    Tanta Nu eu!

    Roro

    Ascult-atunci!

    (Sentențios)

    Aicea cade piatra pe care o arunci,
    (face gestul)

    Aici se face cercul, și-acesta-i „cercul nostru”...
    Pe urmă cercul crește și face „cercul vostru“...
    Și cercul vostru face pe-al lor — și mai departe...

    Tanta

    Roro, să aibă Tity ca tine-atîta carte...

    Roro

    De ce vorbești de Tity?

    Tanta

    Ar fi un lucru mare! Ce n-ar putea s-ajungă el, un băiat cu stare!...

    Roro

    Ei, și? Ce-mi pasă mie?

    Tanta

    Ce-ți pasă? Ei, îți pasă. Roro

    Îmi pasă ca și ție, după cum văd...

    Tanta

    Ei, lasă!

    Las’, și mai bine haide, continuă-ți ideea
    Cu cercul tău cel magic...
    Cum stăm cu piatra-aceea

    Roro (sentențios)

    Aceea ce greșește să nu arunce piatra!

    Tanta

    (luînd în mînă Indépendance Roumaine de pe masă)

    Ia să vedem mai bine ce-i cu puterea-a patra?

    (Parcurgind ziarul) Te-nteresează Bursa?...

    (Roro tace. Tanta schimbă tonul)

    Nu Preferați vreo scenă Din Parlament?...
    Să trecem la rubrica mondenă...
    A! violetul iarăși!...

    Roro
    Da, toate-s violete!

    Tanta

    Și, sigur, violetul cu tenul tău se ceartă...

    Roro

    Nu... dar ce-ai zice dacă o mie de palete
    S-ar pune să picteze printr-un capriciu de artă
    C-o singură culoare o mie de portrete?...

    Tanta

    Ce-ar fi?

    Roro

    Un an rentabil pentr-un oftalmolog!... (Rîd.)

    Și totuși violetul mi-e drag, cînd nu-i en vogue!
    E-atîta poezie în el cînd ziua moare...
    C-o dungă violetă se-ncheie-o depărtare,
    O viorică spune că-i primăvara-aproape,
    O dungă violetă însamnă supt pleoape
    O patimă ascunsă...
    O umbră violetă
    Acopere trecutul...

    Tanta (ironic)

    Roro!... devii poetă!... Roro

    Ba nu... clar o culoare așa de ideală,
    Lăsată parc-anume pentru melancolie,
    Nu e păcat s-ajungă atîta de banală
    Prin tirania modei? Sărmana poezie!

    Tanta

    Ce vrei? Sînt numai șapte culori în curcubeu!

    Roro

    S-arată curcubeul? Atunci e semn de pace?...

    Ba nicidecum! Văd lumea și eu în felul meu!
    Și orice pun pe mine mă prinde și îmi place.

    Roro

    Îți place, că-i la modă, și moda-i, cum se știe,
    Făcută pentru-aceia ce nu au fantezie.
    Gîndește pentru tine un Worth sau Madame Paul.
    Vînează-ntre ghețare un eschimos la pol
    Și în aceeași vreme un cafru-n țări toride...
    Mor gingașii colibri cu penele splendide,
    Devin ridicoli struții așa de eleganți,
    Rămîn cu gura știrbă sărmanii elefanți,
    În semn de întrebare sucind în aer tromba;
    Pe zi ce merge crește imensă hecatomba,
    Și toți își dau tributul, ca-n urmă domnul Worth
    Sau altul ca și dînsul, din materialul mort,
    Din toate-aceste lucruri așa de disparate,
    Ducînd la frunte mîna cu gesturi inspirate,
    Să-njghebe cine știe ce creațiune nouă...
    Și-apoi să decreteze ca Dumnezeu: „Vai vouă,
    De nu-ți purta cu toate, burgheză sau regină,
    Jupon scurt, redingotă, jiletca androgină
    Sau bluza cu guipură... Pe stradă chimonoul...
    Pentru anotimpu-acesta, acesta mi-i cadoul!
    Iar cît despre culoare, cu violet vă satur,
    Sau stofele vărgate și...

    (cu emfază)

    Tertium non datur!

    (Rîd amîndouă.)

    Ce rîzi?... Nu-i asta moda?...

    Tanta

    Roro!... ești o nebună!...

    Roro

    Și tu... Palas Atena, firește...

    Tanta

    Asta-i bună! În orice caz mai bine-i să fiu așa cum sînt,
    O fire mărginită...

    Roro

    N-am spus acest cuvînt... Tanta

    Nici nu-s o revoltată ca tine, o estetă.

    Roro

    Tu nu-nțelegi că toate pe lume se repetă?
    Că nu e nou nimica, și vasta crenolină
    Purtată de bunica a fost și-o să revină
    Mereu, că e un ciclu de forme și tipare,
    Menite să ascundă diformități bizare,
    Să întregească lipsuri...

    Tanta

    Atunci cum vrei să fie?

    Roro

    Cum vreau?...
    Întîi de toate să fie-o armonie
    De linii, căci în linii e-a frumuseții taină...
    Să nu le-ascunzi, ci astfel să-ți faci orișice haină
    Ca ritmul plin de farmec al lor să nu se strice...
    Aș vrea să port hlamida statuielor antice,
    Să-mi fie liber mersul, și brațul gol să-l am,
    Să am mișcări de valuri și legănări de ram,
    Ca undele-n mișcare, al faldurilor joc
    Cîntînd să se preschimbe cînd merg sau stau pe loc,
    Și-n orice-nfățișare senină să rămîn,
    Născută ca din dalta unui artist păgîn...

    Pe orice fond aș trece, să nu însemn o pată,
    Să fiu cu fondul una, să par că sunt pictată...

    Prostii!

    Roro

    Nu, dragă Tanță! Sînt lucruri înnăscute...

    Tanta

    Ei ași!

    Roro

    Las-o-ncurcată!

    Tanta

    Ba nu!

    Roro

    Atuncea du-te

    Și-anunț-o conferință la Ateneu...

    Tanta
    (indignată)

    Cum? Eu?...

    Roro

    Da‘ cine?

    Tanta

    Tu, desigur! Că tu vorbești mereu,
    Tu ai formule gata și-asortimente nouă
    Expuse la vitrină...

    Roro

    (plictisită)

    Ei, las-o!

    (În timpul acesta Doamna Mirea intră, în toaletă de vizită.)





Cometa - Actul 01 - Scena 01
Cometa - Actul 01 - Scena 02
Cometa - Actul 01 - Scena 03
Cometa - Actul 01 - Scena 04
Cometa - Actul 01 - Scena 05
Cometa - Actul 02 - Scena 01
Cometa - Actul 02 - Scena 02
Cometa - Actul 02 - Scena 03
Cometa - Actul 02 - Scena 04
Cometa - Actul 02 - Scena 05
Cometa - Actul 02 - Scena 06
Cometa - Actul 02 - Scena 07
Cometa - Actul 03 - Scena 01
Cometa - Actul 03 - Scena 02
Cometa - Actul 03 - Scena 03
Cometa - Actul 03 - Scena 04
Cometa - Actul 03 - Scena 05
Cometa - Actul 03 - Scena 06


Aceasta pagina a fost accesata de 641 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio