Autori > Stefan Iosif


Cand seara-n ceasuri de singuratate



Cind seara-n ceasuri de singuratate
imi sprijin fruntea visator pe mina,
Povesti strabune, cintece uitate,
Cu glasuri de tilinci indepartate,
imi amagesc iar gandul si ma-ngina,
si-atunci te vad plutind surizatoare
Din negura de vremi basmuitoare...

Esti tu, izvor de noua poezie,
Prilej de ginduri vechi, urzite iara,
O, dragalasa muza populara !
in ochii tai e cer senin de vara,
si fermecata mea copilarie
Mi-o readuci, de tine-ademenita...
Fii dar la vatra mea binevenita !

Ca-n alte vremi si-acum fa sa coboare
Asupra-mi iarasi linistea dorita,
Sa uit de tot, uitat de-orice ispita,
Sa-mi para lumea pajiste-nflorita,
si orice zi sa-mi fie sarbatoare,
Sa pot trai, strain de glasul urii,
Ca un copil cuminte al naturii...






Cand seara-n ceasuri de singuratate


Aceasta pagina a fost accesata de 141 ori.