Autori > Stefan Iosif


Credinta



De cintece rasuna codrul
in faptul mindrei dimineti;
La casa mica din poiana
Descaleca un calaret.

"Hei, buna vremea, matusica.
Draguta unde mi s'a dus? -
Pe pat de moarte-i, sarmanica,
Acolo 'n camaruta, sus.

Voinicul urca scara 'n pripa
Cu gind pierdut, cu suflet stins
De usa, biet, se sprijineste
Nu poate 'nainta de plins.

O vino, vino, mult dorite,
Caci in curind ma vei dori:
Curind acesti doi ochi albastri
Cu pinza s'or acoperi.

in haina alba de mireasa,
Mireasa'ti va dormi 'n sicriu,
si n'o vei duce tu la nunta,
si nici acasa, mai tirziu.

M'or duce cioclii sa ma 'ngroape,
Vei plinge tu nemingaiat,
Apoi te-i logodi cu alta
Caci sint destule fete 'n sat..."

"Tu ce mi-ai fost de-apururi draga
si'n veci de veci nu ma 'ntristai -
De-ai stii in inima'mi, sarmana,
Cu vorba ta ce rana tai!"

Lung se privira plini de jale,
Asa duios, cei doi iubiti
Cu minile inpreunate -
Copii de moarte logoditi.

Atunci ea lin inchide ochii;
El scoate-atunci incetinel
Inelul ce-l purta pe deget;
Pe gura-i puse-acel inel.

si dac'a plins in clip'aceea
Ma 'ntrebi pe mine-acuma tu? -
Chiar eu am isbucnit in lacrimi
si n'am vazut: a plins ori nu!

Groparul ins'avu de lucru
Sa sape doua gropi in sir:
si amindoi acum alaturi
Dorm fericiti in cimitir...







Credinta


Aceasta pagina a fost accesata de 98 ori.