Autori > Stefan Iosif


La Luvru



Ce de popor in templul artei sfinte !...
Sub aste bolti de veacuri consacrate
Mii de straini din tari indepartate
Trec rataciti... Dar sa luam aminte...

Abia-ndraznim sa trecem inainte :
Eterne forme-n marmura-nghetate,
Vechi pinze rupte din eternitate
Vadesc ce-nalta omeneasca minte...

E-o lume-n veci de veci nepieritoare,
Comori pe care Cronos nu le-nghite :
Un Rafael, un Rubens, un Murillo...

in fund, senina Venus de la Milo...
- Dar ce te-ntorci si nu m-asculti, iubite ?...
- Ce ochi albastri ! Cum o cheama oare ?

(1903)





La Luvru


Aceasta pagina a fost accesata de 106 ori.