Autori > Stefan Iosif


Lebada




Doarme tainica gradina,
si departe, - asemeni unei
Barci de-argint ratacitoare,
Dusa lin de unda muta,
Numai lebada se misca
in singuratatea lunei,
Singura purtind solie
Dintr-o lume disparuta.

Mindra apelor craiasa
Luneca-n miscari incete,
si vislind la intimplare,
Data visurilor prada,
Leagana pe-oglinda apei
Basmul vechi al unei fete
De-mparat, mireasa trista
in vesmintu-i de zapada.

si cum isi inclina gitul
De omat si trece printre
Umbrele de salcii triste,
Ea viseaza-ntotdeauna
Ca palatele-i de aur
Portile-i deschid sa intre
in iatacurile mindre
Unde lumineaza luna...

Astfel toata noaptea-si poarta
Palida-i melancolie.
Lunecind ratacitoare,
Prada visurilor data...
Dorm palatele de aur
Scufundate pe vecie...
Tainic stuful doar suspina
Langi tarm : "A fost odata..."

(1902)





Lebada


Aceasta pagina a fost accesata de 118 ori.