Autori > Stefan Iosif


Sarbatoare - Duminica, - se face dimineata



Duminica, - se face dimineata.
Pe ulicioara ninsa si plina de-ntuneric
Doar crivatul, unchiesul cel nebun,
isi face mendrele si zburda-n voie,
Tot gramadind zapada
in dreptul ferestruiei mici
Ca s-o astupe.
Dar ferestruia licareste vesel
si nu se lasa stinsa.

Acolo sta cizmarul meu.
Cu ochelarii vechi pe nas
El bate cuie la lumina lampii,
iar mesterita rascoleste focul.
Dar unde-i ucenicul ?
Hei, intrebati voi crivatul ce joaca
si sufla nu se-ncurca:
Pe ulicioara ninsa
De-un ceas se lupta amindoi
Ca sa dezgroape din zapada
Un cos innamolit.

Cizmarul mermaie un cintec
Bisericesc, pe nas,
Nevasta lui deretica prin casa,
si usa se deschide mare.
Copilul intra plin de frig
si cu urechile-nghetate,
Abia tirind pe urma lui
Burtosul cos impodobit
Cu fel de fel de bunatati din hala !
Trei pini, verdeturi berechet,
si-un chil de carne !
S-a intimplat minunea asta rara
in casa bunului vecin !

Copilu-li sufla-n pumni, iar mesterita
Asaza piinile dupa cuptor,
Se uita la mosneag si - ride.
Mosneagul, peste ochelari,
Se uita la copil, l-ameninta
Cu degetul si - ride.
strengarul mic se uita curios
La amindoi - si rid toti trei.

(1902)






Sarbatoare - Duminica, - se face dimineata


Aceasta pagina a fost accesata de 113 ori.