Autori > Stefan Iosif


Cantecul despre preastralucita izbanda de la Podul-Inalt




"Stefan-voievod,
Slavit de norod
S-a sculat in zori,
Pe la cantatori,
Si s-a manecat,
Mare, si-a plecat

C-un palc de curteni,
Falnici moldoveni,
Si s-a dus, s-a dus,
Prin Tara-de-Sus,
Si-a ajuns voios
In Tara-de-Jos.

Iar dac-a ajuns,
I-a venit raspuns
Ca dusmanii tarii
Cat nisipul marii,
Navalesc gramada,
Pustiesc si prada...

Stefan-Voievod,
Slavit de norod,
Nu s-a-nspaimantat
De cate-a aflat,
Ci din bucium suna,
Si gloate-si aduna,

Iar in Cel-de-sus,
Nadejdea si-a pus,
Unde e nadejde
La ceas de primejdie.
Domnul s-a-ndurat
Si l-a bucurat,
Si-a trimis o ceata
Catre dimineata...

Stefan cand vazu
Ceata ce cazu,
Repede-a-nteles,
Pe cativa viteji,
S-astepte prilej
In crang nepatruns
De ceata ascuns,
Dincolo de vad,
Mai sus de Barlad;
Cand o da el semn,
Sa-si faca indemn,
Sa strige, sa urle
Din tampini si surle,
Tobele sa bata
In goana turburata,
Ca sa zapaceasca,
Tabara turceasca
Sa creada ca-n coaste
Vine mare oaste.

Iar domnul viteaz,
Cel de-a pururi treaz,
Pan-o prinde stire
Turceasca ostire,
Grabnic s-o loveasca
Si s-o dovedeasca...
Si asa a fost
Gandul lui cu rost.
Tampinele-au prins
Sa tipe-nadins.
Tobele sa bata
In goana turbata,
Buciume si surle
Sa strige, sa urle.

Turcii calareti,
Alergand orbeti,
Cum au auzit,
S-au si repezit,
Dar de dupa pod
Stefan-voievod
Pe neasteptate
Li-a sarit in spate!

Turcii dau de crang,
Sirele se frang,
Repede se-ntoarna,
Caii se rastoarna,

Si mereu se-ndeasa
Prin negura deasa,
Prin smircuri si zloata
Se ucid in gloata,
Pe pod se rapad,
Loviti de prapad,
Se izbesc in dos
De nalul rapos:
Podu-i frant in doua,
Sagetile-i ploua,
Coase si topoare,
Cad fulgeratoare!

Si, lovit de-o raza,
Ce i-e dat sa vazaq
Pasa Soliman?
Vede pe Stefan,
Cum venea, curat,
Ca un leu turbat,
Cu coama in vant,
Dus de Duhul Sfant,
Cu ostenii sai -
Ceata lui de lei!

Spulbera si taie,
Palosu-i vapaie,
Unde trece El,
Groaza-i si macel!

Nebuniti de spaima,
"Allah" turcii-ngaima,
Si se sting, si pier
Cu ochii la cer;
Altii fug sa scape,
Fug peste hartoape,
Fug, se duc orbeti,
Vanati de sageti!

Stefan cu ai sai
Zboara dupa ei,
Si mi-i casapeste,
Si mi-i risipeste,
Si din goana mana
Liota pagana,
Si spulbera toata
Paganeasca gloata!

Stefan-voievod
Slavit de norod,
Dupa ce-a sfarsit,
Trei zile-a postit
Cu pane si apa,
Lumea sa-l priceapa,
Multumind supus
Tatalui de sus.

Si cu toata slava
S-a-ntors la Suceava,
Ca un mandru crai,
Cu mare alai,
Si cu multe steaguri,
Rupte din sireaguri,
Si cu prazi bogate,
De la turci luate,

Iara doamnei sale
Ce-i iesise-n cale,
I-a adus o salba
Din Cetatea-Alba,
insa la cocon
I-a adus plocon
Sabia turceasca
Sa mi-o manuiasca,
Si-un arc, sa-l deprinda
De mic sa-l intinda...
Iar la-mparatii
A trimis solii,
Tuturor sa spuna
Multa voie buna,

Precum c-a purces,
De Domnul ales,
Si s-a bizuit,
De a biruit
Din sus de Barlad,
Si-a trimis in iad,
Pe cellalt taram:
O suta de mii
De turci osmanlii...

Iar papa din Rim,
Pe loc ce-a aflat,
Porunca a dat:
Caugari si clerici
Sa cante-n biserici
Rugaciuni spre slava
Celui ce-n Suceava
E scutul dreptatii
Si-al crestinatatii,
Carui azi ma-nchin
Ca un bun crestin,
Cu un ol de vin;

Domnul sa-l traiasca
Si sa-l miluiasca,
S-apere mosia
De toata urgia,
Mandru sa-nfloreasca
Vita-i bogdaneasca!..."


IV.

Astfel a cantat raposdul,
Si-ntr-un glas: "Amin!" strigara
Toti boierii, iar norodul,
Repeti prelung: "Amin!"

Insa Stefan dus pe ganduri
A ramas. Apoi ridica
Glasu-i dulce de parinte,
Inecat de un suspin...






Cantecul despre preastralucita izbanda de la Podul-Inalt


Aceasta pagina a fost accesata de 99 ori.