Autori > Stefan Iosif


O, scump prieten




In amintirea poetului
I. Paun-Pincio


O, scump prieten, ma gandesc la tine
si-s ani de cand ai fost uitarii dat;
Nu stiu de ce mereu in minte-mi vine
Surasu-ti bun si-atata de ciudat.
si rasfoind azi ravasita-ti carte,

Ma napadesc, facandu-ma sa plang,
Miresme dulci de flori si frunze moarte,
Parc-as strabate intr-un vested crang.
Parc-as vedea iar toamna ce-ntarzie

Pe lunca fermecatului Siret,
si-aud cea de pe urma poezie
Ce mi-o spuneai asa duios si-ncet.

Prieten mort, ti-aduci aminte oare
De zilele seninei primaveri,
Cand indrageam un fluture, o floare,
Ca doi sagalnici si naivi truveri?
Ori, ratacind pe luna prin alee,

Visam la vreo domnita-ntr-un castel,
Balconu-mpodobit cu azalee
si scara de matase catre el?

ti-aduci aminte-acele sfinte zile
Cand dibuiam intaiul ritm din vers?...
Tu te-ai oprit la coltul unei file...
Dar eu de-atunci, vai, cata cale-am mers!
Ci de traiai si tu, era mai bine?

Nu esti mai fericit acolo, mort?
N-ai fi urcat Calvarul ca si mine,
Purtand pe umar crucea care-o port?
N-ai fi vazut ca cinstea-i vorba goala,

Ca totu-i fals si sterp, n-ai fi vazut
Cum cel mai bun prieten te insala
Cu cat mai mult in el te-ai increzut?
si n-ai fi plans, ca sub lumina stelei

La Getsemani, marele Isus,
N-ai fi strigat in spasmele-ndoielii:
"O, Eli, Eli!..." catre Cel-de-sus?
O, mi-amintesc de ziua-ngropaciunii,

De drumul spre mormant de la spital,
De steagul rosu ce-l purtau nebunii,
Cari tot aveau pe-atunci un ideal!
Caci inima ta nobila si mare

si sufletu-ti profetic de artist
Crezuse-n noua lumii indrumare
si-n infratirea ce-a visat-o Christ!...
Dar cand cu totii-n cimitir intrara,

Nici chiar mormantul nu-ti era sapat,
si s-au trudit groparii pana-n seara
Ca sa-ti astearna cel din urma pat...
Vad o taranca - e batrana-ti mama -

Cu fruntea rezemata de sicriu,
Nemaiputand decat abia sa geama
De mult ce-a plans pe singurul ei fiu...
Iar cand plecaram, cobori o ceata

Ca un zabranic mohorat si greu,
intocmai ca posomorata viata
Pe care-ai dus-o tu, si-o duc azi eu...
Te-am plans atunci... nu te mai plang acuma.

Din tot ce-am fost visat, m-as multumi
Sa ma-nveleasca si pe mine huma,
Sa pot uita, sa pot macar dormi...





O, scump prieten


Aceasta pagina a fost accesata de 100 ori.