Autori > Stefan Iosif
Cu fruntea-n mana alba
Cu fruntea-n mina alba razemata,
Cinta frumoasa fata la fereastra,
Cinta de dor,
si glasu-i dulce si tremurator
Se inalta in linistea albastra
A luminoasei nopti de vara...
Caci era noapte-adinca, alba, clara
si trist cinta copila fermecata
De liniste si de singuratate...
si singura se asculta cintind,
si nu sfirsea un cintec jumatate,
Ca altul ii venea mereu in gind.
si nu stia nici ea de unde vin
Aceste triste cintece uitate...
Cinta de dor si chin,
De lacrimi tainuite in tacere,
De zile de zbucium si nopti de veghere,
si de chemari, de patimi neinvinse
in deznadejdea bratelor intinse,
De ani pustii de lunga asteptare,
De zilnice-amagiri
si hohote de plins la desteptare...
incremenise brazii ascultind
in liniste... pe uliti - nici un pas...
Doar Prahova cea fara de popas
Curgea in vale,
Amestecind in al copilei glas
Tot murmuru-necat al apelor sale...
Cu fruntea-n mana alba
Aceasta pagina a fost accesata de 641 ori.