Autori > Stefan Iosif


Este ceasul cand truditul



Este ceasul cind truditul
Muncitor voios arunca
La o parte grija zilei
si uneltele de munca ;
S-au intors de la pasune
Linistitele cirezi,
Umbre cresc pe nesimtite
Prin gradini si prin livezi.

Dar un zvon de mii de glasuri
Umple zarea fara veste :
Craiul zilei, stind s-apuna,
A incremenit pe creste.
Vaile rasuna toate,
Dealurile viu raspund
si vijelios se-nalta
Pulberea departe-n fund.

Suna dealul, valea suna,
Sta vazduhul sa se sparga
De talangi nenumarate
Ce izbesc in bolta larga,
Caci coboara de la munte
Oile, si curg puhoi,
Cu un greu potop de ceata
inainte si-napoi...

Un berbec cu coarne-ntoarse,
Tacticos si prea cuminte,
Dupa git c-un clopot mare,
Merge singur inainte.
Pe la margine dulaii ;
Urecheatul, la mijloc,
Cu desagii grei in spate,
Anevoie-si face loc.

Iar prin pulberea de aur
Tocma-n capul celalalt
Creste umbra-ntunecata
A ciobanului inalt :
Cu caciula intr-o parte,
El paseste plin de fala,
Sara purpurie-i schimba
Zeghea-n manta triumfala...




Este ceasul cand truditul


Aceasta pagina a fost accesata de 233 ori.