• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Haiducul (Lumina aurie ce cerne printre cetini)

Lumina aurie ce cerne printre cetini,
Trecind, ca o naluca, in zarea din apus,
Haiducul rataceste, cu flinta-n spate, dus :
in toata lumea larga el n-are alti prieteni
Decit copacii-n codru si nourii de sus.

infiorat de taina singuratatii grele,
Stravechiul codru suna, fosnindu-si frunza rar...
Voinicul prinde-un zgomot venit dinspre hotar :
isi salta dirz podoaba de-alamuri si de-otele,
si ochii lui salbateci strafulgerind tresar.

Cum se ridica leul stapin intr-o pustie
si-asteapta prada mindru, cu narile in vint,
Ca dintr-o saritura s-o culce la pamint,
Haiducul clocoteste de ura si minie,
si pieptul i se umfla, stind sa zbucneasca-n cint...

Dar din tufis trei focuri vrajmase se descarca, -
Un racnet moare-n pieptul ranitului erou !
El vrea sa se ridice si cade-n brinci din nou :
Din somn tresare codrul, ranit si dinsul, parca,
si urla de durere, cu repetat ecou...





Haiducul (Lumina aurie ce cerne printre cetini)


Aceasta pagina a fost accesata de 740 ori.