Autori > Stefan Iosif


Nucul




Acelasi loc iubit umbresti
si-un colt de cer intreg cuprinzi,
Nuc falnic, straja din povesti,
Dasupra casei parintesti
      Aceleasi crangi intinzi...

De veacuri fruntea nu ti-o temi,
tii piept cind vin furtuni naval -
O, de-ai putea sa mai rechemi
La poala ta si-acele vremi
      De trai patriarhal !

Acel sirag de mindre veri
De cari mi-aduc aminte-abea,
Asemeni unor dragi pareri
Ce-au leganat in mingaieri
      Copilaria mea...

O, de-ai putea sa mai aduni
Alaiul de copii vioi
Ce-n hora se-nvirteau nebuni
si toamna faureau cununi
      Din vestedele-ti foi !

Dar unde-s brudnicii copii
si unde-s risetele lor ?...
Potecile-au ramas pustii
si-i napadit de balarii
      Pustiul din pridvor...

De mult s-au risipit si-acei
Batrini ce-n umbra ti-au statut
La sfaturi cu parintii mei,
si frunza ce-o calcara ei
      tarina s-a facut !

Strajer maret, mai ti-amintesti ?...
Tu singur, inca neinfrint,
De-amar de ani adapostesti
Ruina casei parintesti
      Pe care azi o cint !






Nucul


Aceasta pagina a fost accesata de 128 ori.