Autori > Stefan Iosif


Ad mortem




Seceratoare ce insufli teama,
Eu nu te vad purtand pe umar coasa,
Cu-orbite reci cum treci din casa-n casa,
Cand nimeni nu te vrea, toti te blesteama.

Precum cel vechi te-ntrezareau frumoasa,
Ranitu-mi suflet, palido, te cheama:
O, vino-ncet si dulce ca o mama,
Si umbra ta pe ochi incet mi-o lasa.

Ca tu esti taina, linistea, tacerea,
Limanul cel din urma, mangaierea
Din urma-a celor obositi si tristi;

Tu singura esti vrednica sa vindeci
Un suflet bantuit de mari restristi...
O, inger negru-al mortii, vino, vin', deci!


"Viata romaneasca", august 1911





Ad mortem


Aceasta pagina a fost accesata de 651 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio