Autori > Stefan Iosif
Cantecul despre preafericita izbanda de la Podul-inalt
Stefan-voievod,
Slavit de norod,
S-a sculat in zori,
Pe la cantatori,
si s-a manecat,
Mare, si-a plecat,
C-un palc de curteni,
Falnici moldoveni,
si s-a dus, s-a dus
Prin tara-de-Sus,
si-a ajuns voios
in tara-de-Jos.
Iar daca-a ajuns,
I-a venit raspuns,
Ca dusmanii tarii,
Cat nisipul marii,
Navalesc gramada,
Pustiesc si prada...
stefan-voievod,
Slavit de norod,
Nu s-a-nspaimantat
De cate-a aflat,
Ci din bucium suna,
si gloate-si aduna,
Iar in Cel-de-Sus
Nadejdea si-a pus,
Unde e nadejde
La ceas de primejde...
Domnul s-a-ndurat
si l-a bucurat,
si-a trimis o ceata
Catre dimineata...
stefan, cand vazu
Ceata ce cazu,
Repede-a-nteles
Repede-a ales
Pe cativa viteji,
S-astepte prilej
in crang nepatruns,
De ceata ascuns,
Dincolo de vad,
Mai sus de Barlad;
Cand o da el semn,
Sa-si faca indemn,
Sa strige, sa urle,
Din tampini si surle,
Tobele sa bata
in goana turbata,
Ca sa zapaceasca
Tabara turceasca,
Sa creada ca-n coaste
Vine mare oaste.
Iar domnul viteaz,
Cel de-a pururi treaz,
Pan-o prinde stire
Turceasca ostire,
Grabnic s-o loveasca
si s-o dovedeasca...
si asa a fost
Gandul lui cu rost:
Tampinele-au prins
Sa tipe-nadins,
Tobele sa bata
in goana turbata,
Buciume si surle
Sa strige, sa urle,
Turcii calareti,
Alergand orbeti,
Cum au auzit,
S-au si repezit,
Dar de dupa pod,
stefan-voievod,
Pe neasteptate
Le-a sarit in spate!
Turcii dau de crang,
sirele se frang,
Repede se-ntoarna,
Caii se rastoama,
si mereu se-ndeasa
Prin negura deasa,
Prin smarcuri si zloata
Se ucid in gloata,
Pe pod se repad
Loviti de prapad,
Se izbesc in dos
De malul rapos;
Podu-i frant in doua,
Sagetile-i ploua,
Coase si topoare
Cad fulgeratoare!
si, lovit de-o raza,
Ce i-e dat sa vaza
Pasa Soliman?
Vede pe stefan,
Cum venea, curat
Ca un leu turbat,
Cu coama in vant,
Dus de Duhul Sfant,
Cu ostenii sai —
Ceata lui de lei!
Spulbera si taie,
Palosu-i vapaie,
Unde trece El,
Groaza-i si macel!
Nebuniti de spaima,
„Allah" turcii-ngaima,
si se sting si pier,
Cu ochii la cer;
Altii fug sa scape,
Fug peste hartoape,
Fug, se duc orbeti,
Vanati de sageti!
stefan cu ai sai
Zboara dupa ei,
si mi-i casapeste
si mi-i risipeste
si din goana mana
Liota pagana,
si spulbera toata
Paganeasca gloata!
stefan-voievod,
Slavit de norod,
Dupa ce-a sfarsit,
Trei zile-a postit
Cu paine si apa,
Lumea sa-l priceapa,
Multumind supus
Tatalui de sus.
si cu toata slava
S-a-ntors la Suceava,
Ca un mandru crai,
Cu mare alai.
si cu multe steaguri,
Rupte din sireaguri,
si cu prazi bogate
De la turci luate.
Iara doamnei sale,
Ce-i iesise-n cale,
I-a adus o salba
Din Cetatea-Alba,
insa la cocon
l-a adus plocon
Sabie turceasca
Sa mi-o manuiasca,
si-un arc, sa-l deprinda
De mic sa-l intinda...
Iar la-mparatii
A trimis solii,
Tuturor sa spuna
Multa voie-buna,
Precum c-a purces,
De Domnul ales,
si s-a bizuit
De a biruit
Din sus de Barlad,
si-a trimis in iad,
Pe cellalt taram:
O suta de mii
De turci osmanlii...
Iar papa din Ram,
Pe loc ce-a aflat,
Porunca a dat:
Calugari si clerici
Sa cante-n biserici
Rugaciuni spre slava
Celui ce-n Suceava
E scutul dreptatii
si-al crestinatatii,
Carui azi ma-nchin
Ca un bun crestin
*
Domnul sa-l traiasca
si sa-l miluiasca,
S-apere mosia
De toata urgia,
Mandru sa-nfloreasca
Vita bogdaneasca!...
Cantecul despre preafericita izbanda de la Podul-inalt
Aceasta pagina a fost accesata de 719 ori.