Autori > Stefan Iosif


Catre luna



Luna, tu, care te duci peste zi,
O, ce se-ntampla cu tine?
Spune, craiasa a noptilor si
Candela a noptilor line!

Torta de-argint ce spanzura-n cer
Trista, si palida lira.
Taina a noptii, vraja, mister,
Cantec in somn ce suspina!

Tu, ce ningi floare de-argint pe alei
si argintoase prin ramuri,
Faci ca sa picure ploi pe scantei,
Pui poleiala pe geamuri.

Tu, ce-n frumoasele nopti de florar
si-n dragastoasa lui luna,
Cand isi recapata versul ei clar
Privighetoarea nebuna,

Tu, care spanzuri o candela sus,
Alba in noaptea cea sumbra,
si luminezi pe divinul Isus,
Chipu-i ce luce din umbra,

Tu, ce pe varfuri de brazi iti strecori
Horbota, alba podoaba,
Duci in genune albastrele flori
Care palesc prea degraba.

Tu, care ratacitoare naluci
Faci sa umble-n portaluri,
Negre fantome aduci la rascruci,
Farmec urzesti peste valuri.

Tu, care tremuri pe ape usor
Horbota albastra si fina,
Faci un palat stralucit dintr-un nor
si il inunzi in lumina.

Tu, intristatul, tacutul strajer,
Crai trist de veghe, cand tie
Stelele-ti spun povesti de mister,
Tainice-n pacea tarzie.

inger de paza cu brat de argint,
Crainic al noptii senine,
Scuturi in orice ascuns labirint
Dulce parfum de verbine.

Tu, ce ne porti pe drumuri pustii
Pana la granita zarii
si stralucesti peste dealuri, campii
si ape pustii ale marii...

Tu, ce strabati printr-un nour incet
Ca prin tacute palate,
Trista si pala, ca Lady Macbeth,
Ganguri intunecate.

Tu, care tremuri pe trestii si-arunci
Firele lungi de beteala
si ratacesti prin vai si pe lunci
Trista si alb-ideala.

Tu, ce fecioarele mi le-ncununi
Cu diademe de raza
si te-adancesti printre negre genuni
Unde Satana vegheaza.

Sunet al noptii, duh protector!
Raza eterna si vie,
Duhul meu salta cuprins de fior
si preamarire-ti cant tie!




Catre luna


Aceasta pagina a fost accesata de 123 ori.