Autori > Stefan Iosif
Doi prieteni
S-a stins pe uliti cel din urma zvon.
Arar un pas rasuna monoton
Pe trotuarul luciu si pustiu...
La colt, in umbra, micul vizitiu
Asteapta un tramvai intirziat :
El si calutul lui, doi bieti firtati,
Batuti de vint si ploi,
Ce bine se-nteleg ei amindoi !
Pe dupa git el i-a trecut un brat,
si fruntea si-a-ngropat-o-n coama
Tovarasului credincios si blind...
Iar calul, nemiscat si el de teama
Sa nu-i alunge visul prea curind,
Ciuleste doar urechea, cind si cind,
in linistea tirzie ascultind...
Si ninge peste ei, si nu-si dau seama.
Doi prieteni
Aceasta pagina a fost accesata de 631 ori.