Autori > Stefan Iosif


Inmormantare



Era un cer mocnit,
Ca-nvaluit in fum,
Cand cioclii l-au pornit
Pe cel din urma drum.

Si nimeni nu-l bocea
Pe cel plecat pe veci,
Doar ploaia stralucea
Pe stresinele reci.

Doar frunzele jucau
In vestedul lor port,
De parca petreceau,
Cu alaiul lor pe mort.

Departe, doar un stol
De corbi, ca negre dungi,
Umplea vazduhul gol
De tanguiri prelungi...

... Desi nu-l cunosteam,
L-am dus pan' la mormant
Si peste dansul am
Zvarlit si eu pamant.

Dar cand lasai, tarziu,
Lacasul cel de veci,
Si-n cuibul meu pustiu,
Cu zidurile reci,

Cand trist m-am regasit,
In tristu-mi adapost,
Asa de parasit
Pe-o lume fara rost.

Cu fruntea-n mani am stat,
Cat? ... Nu mai stiu nici eu!
Si-un slab glas intristat
Parca-mi soptea mereu:

"Au mort sint numai eu?
Esti mort si tu ... nu vii?
Esti mort, o dragul meu,
Ce cauti printre vii?..."


Flacara, 12 noiembrie 1911




Inmormantare


Aceasta pagina a fost accesata de 109 ori.