Autori > Stefan Iosif


Meduza




Poem dramatic



Persoanele
Darius, Meduza, Doua sclave


Meduza (culcata pe o blana de tigru)

Aduceti flori si muzica s-adie...
Vreau sa m-adoarma dulcea melodie...

(Muzica)

O sclava
Stapana nu coboara in odaie?

Meduza
Sa-mi puneti flori de busuioc in baie,
Ca floare a iubirii-i busuiocul
si poate-asa sa-mi mai astampar focul.

A doua sclava
Stapana nu coboara in gradina?

Meduza
Pe Darius il cer, el vreau sa vina...

(Intra Darius):

Darius
Umil in fata robul ti se-nchina!

Meduza
De ce nu vii aproape, langa mine?

Darius
Stapana, ma intorc din tari straine
si-s plin de praf...

Meduza
Ci vino sa te scutur,
Berbantul si sagalnicul meu flutur!
Ah, ce frumos esti tu! si cum te plac...
Ieri se plangea un ram de liliac
Ca tu ai fi mai alb ca dansul... Spune:
Adevarat sa fie?... si-un capsune
Plangea, zicand ca ti-e mai rosa buza...

Darius
Dar cea mai alba floare e Meduza!

Meduza
Sa nu te uiti cu ochii tai de para
Asa de trist la mine-n asta-seara,
Ca poate mor...

Darius
Eu voi muri de dorul
Meduzei mele... Poti sa-ntrebi izvorul
De ce si zi si noapte plange-ntruna?

Meduza
Poti spune pentru ce apune luna?

Darius
Dar luna-i casta, luna nu cunoaste
Iubirea si nici chinul care-l naste.

Meduza
Cand canta in umbrar privighetoarea,
Poti spune pentru ce-nfloreste floarea?

Darius
Sunt flori cari nu dau floare niciodata...

Meduza
O! primavara fie laudata:
Ea are flori destule, dar le tine
Ascunse-n umbra numai pentru tine...

Darius
ti-as da o floare, daca ai primi-o.

Meduza
O, Darius, e floare de adio?

Darius
Meduza, nu: e floarea cea mai scumpa
Pe care alte maini nu pot s-o rumpa.

Meduza
Atunci s-o port in par ca o podoaba?

Darius
Acel ce-o daruieste nu intreaba.

Meduza
As intreba si parca mi-este frica:
O floare moarta nu se mai ridica.

Darius
Cand vine primavara, orice floare
isi redeschide foile la soare.

Meduza
Dar ce se face palida rasura
Ce-ti pune vesnicul pojar pe gura?

Darius
Pe gura ta as vrea sa mor, dar nime
N-ar crede ca se-mbina doua rime...

Meduza
Saruta-ma... Asa... Ce bine mi-este!
De unde vin saruturile-aceste?

Darius
Le-am cumparat in targ, la Syracuza...

Meduza
Saruta-ma... Ah, cum ma arde buza...
O, dulce e ... Ce sfanta-i sarutarea!
Auzi cum canta-n crang privighetoarea?

Darius
Meneste-a moarte... Canta ca nebuna...
Vrei tu sa mori cu mine dimpreuna?

Meduza
Sa mori asa de tanar?... O comoara!
Vai, cine e asa nebun sa moara?!

Darius
Dar ochii tai cu nesfarsite visuri
Ce ma atrag cu negre guri de-abisuri...

Meduza
O, Darius, saruta-ma si lasa
Apoi sa vina noaptea-ntunecoasa...

Darius
Dar bratele ti-s albe cum sunt crinii
De pun in umbra florile gradinii.

Meduza
O, Darius, saruta-ma odata!
Vezi, gura mea e-asa de insetata...

Darius
Dar gura ta e rosa ca rasura...

Meduza
Ah, simt sarutul tau si-i simt arsura,
si simt durerea, jalea despartirii...
De-aceea-s tristi si palizi trandafirii,
De-aceea doarme vesnic tristul nufar,
Fiindca eu ma zbat amar si sufar;
De-aceea crinii plang si viorica
Tremuratoare-si tainuieste frica;
De-aceea si frumoasele verbine
Au cupele mereu de lacrimi pline...

Darius
O, te-am vazut odata, dinspre zori,
Alunecand usoara printre flori
si cum sorbeai din albele zorele
Curata roua ce straluce-n ele...

Meduza
Voiam sa uit ce dulce ti-e sarutul...

Darius
Asa de mult te farmeca trecutul?

Meduza
Voiam sa uit imbratisarea-ti dulce...

Darius
O, cine n-ar fi vesel sa se culce
Pe-aceste brate albe cum e crinul!...

Meduza
Vroiam sa uit ce dulce ti-e suspinul...

Darius
Pe bratul tau mai alb decat zapada
As vrea sa mor...

Meduza
Ar fi prea dulce prada...
O, vino... gura-mi tremura de sete,
si flori de nufar imi lucesc pe plete...
si-n ochii tai s-a ratacit o raza...

Darius
Pe sanul tau zapada scanteiaza...
si lebada ce-aluneca pe ape
Nu e mai alba...

Meduza
Vino mai aproape...

Darius
Tu poate stii, Meduza mea frumoasa,
Ca lebada-i o mandra-mparateasa
si, cand ea se strecoara alba printre
inalte trestii, parca sta sa intre
in albul ei palat plin de fantasme
si trece-asa ca un crampei de basme
in clar de luna.

Meduza
Vino mai aproape...

Darius
si-atat de dulce-aluneca pe ape...

Meduza
As vrea si eu s-alunec langa tine...

Darius
Palatul ei e astazi in ruine;
O vrajitoare hada-a blestemat-o:
Priveste-o numai cum se duce... Iat-o...

A disparut in trestii si departe
Suspina harfe trist din coarde sparte...

Meduza
O, Darius! Ce ai?... Tu tremuri?... Spune!
Abia mai pot sa-ngan o rugaciune.
in ochii tai se face intuneric:
Se risipeste visul meu feeric,
si luna plange invelita-n ceata,
Asupra-mi cade-o liniste de gheata...
E mort... e rece... Ochii-i de vapaie
Privesc haotic... Trestia se-ndoaie
Lovita de furtuna... O lumina
Orbeste ochii mei, si prin gradina
Alearga despletita vijelia...
S-a stins norocul meu si veselia!
S-a dus iubirea!... Darius, raspunde!
Fiorul mortii negre ma patrunde...
O, unde sa ma duc?... De unde vine
Acest val de-ntuneric si pe cine
L-acopera cu fioroasa-i manta?...
S-a stins Meduza, dulcea ta amanta!







Meduza


Aceasta pagina a fost accesata de 119 ori.