Autori > Stefan Iosif


Razlete




I.


De ce sunt trist, ma-ntrebi? O, iarta, iarta!
Nu pot sa-ti spun ... La ce ti-as spune tie?
De ce sa-ntunec dulcea veselie
Din ochii tai cu jalea mea desarta?

Tu esti un crin ce creste pe campie
Si poti sa stai de straja-n rai, la poarta.
Pe mine insa un blestem ma poarta
Ca pe o frunza dusa-n vijelie...

De aceea lasa-n clipele aceste
Sa uit ce-a fost si ce va fi odata,
Si sa visam privind cum insereaza.

Pana s-o stinge cea din urma raza,
Pana ce umbra noptii-ntunecata
Ne-a coperi, cu-ncetul, fara veste...


II.


De m-ai uri, tu, inger, intre fete,
N-am sa ma plang, si nimeni n-o sa stie;
Voi ingropa in neagra mea chilie
Durerea unei inimi sfasiete.

Ci-ntr-un amurg, in liniste tarzie,
Cand frunze zboara-n vant imprastiete,
Trist voi intoarce fata la perete
Si voi inchide ochii pe vecie.

Or trece anii ... Si-odinioara, poate,
Vei rascoli prin vechi hartii, copila,
In taina odaitei parfumate, -

Vei stoarce-atunci o lacrima de mila
Citind un nume pe un colt de fila
Intr-un caiet de cantece uitate...

"Samanatorul", 4 decembrie 1905, (cu titlul Sonete razlete)



III.

M-a sarutat pe frunte bland iubirea, -
De-atunci de-un cantec sufletul mi-e plin.
M-a sarutat asa de lung, si lin
In ochii mei si-a inecat privirea.

Privirea ei albastra, de senin,
N-o pot uita, si-mi rascoleste firea...
Si eu credeam ca e inchipuirea
Din visuri ce se duc si nu mai vin,

Iar cantecul, ca pe un scump tezaur,
In suflet l-am pastrat amar de vreme,
Dar azi imi face inima sa-mi salte:

O, dati-mi lira strunelor de aur!
Ea singura doar poate sa recheme
Simtiri asa de sfinte si inalte...


"Samanatorul", 18 decembrie 1905, (cu titlul Sonete)






Razlete


Aceasta pagina a fost accesata de 112 ori.