Autori > Stefan Iosif


Romanta veche




"Ma duc de-acum si poate ca n-am sa mai revin,
Ma duc in alta tara, cu cerul mai senin,
Si nu-ti mai cer nimica, decat, cand toamna vine
Si vor fosni salcamii, sa te gandesti la mine..."

Cu fruntea inclinata apoi incet s-a dus,
Era o zi de toamna frumoasa in apus,
Si pe poteca alba pe care se ducea
O raza aurie in pulbere lucea.

S-a dus, si luni trecura si n-a mai revenit,
Caci moartea-n alta tara de mire l-a menit.
In ea curand o alta iubire se trezi,
Si-i vesela, si canta, si rade-ntreaga zi.

E vesela, si rade, si l-a uitat deplin,
Si pasari calatoare se duc si iarasi vin;
Ea-i vesela, si canta, si rade zgomotos,
Si roze albe-si prinde in parul ei frumos.

E vesela si canta - si-n serile tarzii,
Cand negura coboara, ca-n seara cea dintai,
Asa de trist salcamii fosnesc incetinel...
Ea insa niciodata nu s-a gandit la el.


"Calendarul Minervei" pe anul 1911






Romanta veche


Aceasta pagina a fost accesata de 124 ori.