Autori > Stefan Iosif


Rozele - 1902




De ziua numelui, in dar,
Primise roze Anisoara...
Le-a strins frumos intr-un pahar,
Dar rozele murira seara...

Le cerceteaza tremurind,
Nedumerita, mititica,
De ce s-au stins asa curind?
Nu le facuse doar nimica...

si gindul ei nevinovat
Se-ntuneca de-atita jale
Cind vede cum s-a spulberat
Podoaba mindrelor petale...

Acum, cu drag, le-aduna iar.
O, de-ar putea, le-ar da fiinta !
Dar izbucneste-n plins amar
Vazind ca e cu neputinta...

Sarman copil nestiutor
Ce plingi sarmana ta comoara,
Asemeni rozelor ce mor,
Tot ce ni-e drag e dat sa moara...






Rozele - 1902


Aceasta pagina a fost accesata de 115 ori.