Autori > Stefan Iosif


Scrisoare lui Goga




De-acum te las pe tine si pe-ai tai
si-Ardealul plin de cantec si de jocuri,
De mandre fete si voinici flacai...
stiu eu de mai revin pe-aceste locuri?

Ce dor mi-era de ele - caci pe-aici
Am petrecut, ca prunc odinioara!
Te sperii cand de pe trecut ridici
Paienjenisul care-l infasoara...

De-as fi ramas ca tine, in Ardeal,
Statornic stalp al datinii strabune,
intr-o casuta alba, sub un deal,
Ferita de primejdii si furtune;

Sa fi ramas acolo, sa muncesc
inconjurat de oameni cumsecade,
in albele camasi ce stralucesc
Ca spuma de suvoaie in cascade;

Sa fi ramas in casa de sub deal,
De unde-n neguri vezi sclipind Carpatii...
Dar eu m-am dus, si te-am lasat, Ardeal,
Ca un fugar mi-am parasit eu fratii.

si ce frumos era sa fi ramas
Alaturea cu altii si cu tine.
Sa-nalt si eu pentru dreptate-un glas
si sa v-ajut in lupta pentru bine.

Sa stau si eu de tine-alaturi azi,
si eu ca tine sa-mi incheg cantarea
Din vuietul eroicilor brazi
Ce striga peste culmi redesteptarea!

si de scriam un vers mai avantat,
Aprins de-obida silei seculare
si eu de buna seama-as fi gustat
Ce dulce-i painea temnitei maghiare...

M-am dus - si spune-mi tu ce-am folosit
Pe unde-am fost, cat am umblat prin lume?...
Azi m-as intoarce, insa obosit,
infrant si trist... Dar vremea ta acum e!

Ramai tu dar acolo unde esti,
Sa-mbarbatezi si sa mangai poporul...
Tu ai sa lupti, tu ai sa biruiesti
si-n cantecele tale-i viitorul.





Scrisoare lui Goga


Aceasta pagina a fost accesata de 99 ori.