Autori > Stefan Iosif
Somnul lui Corbea
Din batrane basme stiu de-o inchisoare,
Pestera adanca, vaduva de soare,
Aerul, de-o posta, l-otravesc buretii,
Mucegai de veacuri spanzura peretii,
si-nauntru doarme Corbea somn de vraja,
Duhuri necurate langa el tin straja.
Doarme uriasul, rasturnat pe spate,
Ferecat in lanturi pline de lacate,
Barba-l inveleste ca un strat de iarba,
Viperi si soparle i-au clocit in barba...
si-nchisoarea-i larga de-ar cuprinde-o tara,
Totusi lui i-atarna picioarele-afara,
Ba mai pe-ndelete daca s-ar intinde,
Doua tari alaturi ar putea cuprinde...
insa Corbea doarme... Pan' sa se destepte,
Mult amar de vreme trebuie s-astepte!
Doar abia pe geana de-l atinge-o raza.
Doamne, lume noua, cum ingheti de groaza!
Doar prin somn de-si misca trupul intr-o parte,
Lanturile-i grele zuruie departe,
si-o zbughesc prin gauri viperi si soparle...
- Hai, saraca lume, cum o sa te-azvarle!
Somnul lui Corbea
Aceasta pagina a fost accesata de 693 ori.