Autori > Stefan Iosif


Somnul lui Corbea




Din batrane basme stiu de-o inchisoare,
Pestera adanca, vaduva de soare,

Aerul, de-o posta, l-otravesc buretii,
Mucegai de veacuri spanzura peretii,

si-nauntru doarme Corbea somn de vraja,
Duhuri necurate langa el tin straja.

Doarme uriasul, rasturnat pe spate,
Ferecat in lanturi pline de lacate,

Barba-l inveleste ca un strat de iarba,
Viperi si soparle i-au clocit in barba...

si-nchisoarea-i larga de-ar cuprinde-o tara,
Totusi lui i-atarna picioarele-afara,

Ba mai pe-ndelete daca s-ar intinde,
Doua tari alaturi ar putea cuprinde...

insa Corbea doarme... Pan' sa se destepte,
Mult amar de vreme trebuie s-astepte!

Doar abia pe geana de-l atinge-o raza.
Doamne, lume noua, cum ingheti de groaza!

Doar prin somn de-si misca trupul intr-o parte,
Lanturile-i grele zuruie departe,

si-o zbughesc prin gauri viperi si soparle...
- Hai, saraca lume, cum o sa te-azvarle!






Somnul lui Corbea


Aceasta pagina a fost accesata de 94 ori.