Autori > Stefan Iosif
Veteranul
Culcat pe-o banca-ntr-o gradina
Pustie, doarme si suspina
in vis, si crestetu-i nalbit
Straluce nins de luna plina.
Arar vreun trecator grabit
in treacat da din cap si cata
La el, - isi vede-apoi de cale
Mergand la treburile sale...
El n-are drumuri, n-are rost,
El n-are nici un adapost
Sub larga bolta instelata
O traista capatai, o zdreanta
De manta veche, un toiag -
Tovaras vietii de pribeag -
si nici un dor, nici o speranta!
si cum pe banca sta culcat,
E parc-un naufragiat
Pe-o scandura de vas sfarmat.
Zvarlit, la voia intamplarii,
De jocul apei inspumat
Pe-un tarm pustiu, din largul marii...
Veteranul
Aceasta pagina a fost accesata de 636 ori.