Autori > Stefan Iosif


Visaza codrul




- Un simbol -


Infiorat din vreme-n vreme
De-o aiurire de furtuna,
Batranul codru-n miez de noapte
Visaza sub argint de luna
Si socotindu-si parca frunza
Nenumarata-n vis, rasuna,
Insufletit de mii de soapte.

Sub vraja mandrei nopti de vara,
In ceasul tainei, cine stie
Ce naluciri nu-i trec prin minte!
Ce fermecata feerie,
Eresuri si minuni pagane
Din sfanta lui copilarie
De care abia-si aduce-aminte...

De palidul pastor lunatic
Din ceata noptilor tacute
Ii suna-n vis ca o poveste...
Deodata-n urma unei ciute
Rasare-n luminis Diana,
Si-n adancimi necunoscute
Se prapadeste fara veste...

Suspina apele sfioase
In fund de pesteri departate
Si plang in sipote sonore...
La panda, razemati pe coate,
Stau satirii si zic din naiuri;
Pe-alocuri, unde luna bate,
Usoare nimfe salta-n hore...

Convoi de umbre diafane
Plutind maret se risipeste
Departe-n linistea de mituri...
Dar ce blestem divin voieste
Sa rumpa farmecul visarii?...
Cu vuiet surd se-nalta, creste,
Amenintand din rasarituri?

Deodata-si zguduie batranul
Din somn puternica-i coroana!
De plans amar, de hohot jalnic
Huieste antica poiana:
Calari pe cai sirepi, salbatici,
Punandu-i visele pe goana,
Vin barbarii-n potop navalnic!

Si clocoteste codrul!...
Iata-l, se zbuciuma, se-ndoaie, geme
Batut de neagra vijelie...
Incearca-n urma multa vreme
Batranul urias s-adoarma,
Si-ncearca-n van sa-si mai recheme
Trecutu-i plin de poezie!

... Tacuta azi in nopti de vara
Pe luminisuri luna bate,
Dar nimfe nu mai salta-n hore...
Si-n fund de pesteri departate
Doar apele ingana tainic
Legende vechi din vremi uitate
Si plang in sipote sonore...


"Literatura si arta romana", 25 octombrie 1900





Visaza codrul


Aceasta pagina a fost accesata de 105 ori.